EuroOvidiu și ai săi

Avem un arbitru român în Champions League. Îl vom avea ”aproape sigur” și la Euro 2016, însoțit de alți cinci conaționali de mult mai mică anvergură

Ovidiu Hațegan are 35 de ani, e suplu, gelat, medic, familist, civilizat, se adresează cu „dumneavoastră” inclusiv juniorilor. Vorbește engleză, are mulți prieteni pe Facebook, Twitter, Whatsapp, e lucrat la sală, costumele slimfit cad bine pe el, pantofii cu calapod milanez îi strălucesc mereu.

A arbitrat bine Benfica-Atletico, i-a dat un cartonaș galben lui Diego Godin, a cărui privire supărată nu prea e indicat s-o întîlnești dacă îți dorești să ai un psihic bun în următoarele cîteva luni. Observatorul UEFA, Nikolai Levnikov, un rus cu alură kominternistă, care probabil că între timp a învățat și el engleza și skype-ul, i-a dat 8,4, o notă care în limbaj milenarist înseamnă mai mult decît, pe vremuri, o strîngere de mînă de la Vautrot sau Rudi Glockner, corifeii anilor cînd arbitrii români nu prea atingeau acest nivel.

Pliat pretențiilor noii ordini mondiale, doctorul Ovidiu Alin Hațegan va merge „aproape sigur” la Euro 2016. Va fi la un nivel pe care nu l-au atins Porumboiu sau, mai încoace, Balaj sau Tudor. Sigur, la răboj stă acea finală de Champions League a lui Crăciunescu, dar la nivel de echipă națională n-am mai fost așa sus de foarte mult timp.

Din 1988, de cînd alt arădean, mutat între timp la Timișoara, Ioan Igna, dădea cam ușor cîte un penalty pentru ambele eurosemifinaliste, RFG și Olanda. Era, pe vremuri, des prezent la marile competiții și Nicolae Rainea, trei Mondiale, dar acelea erau timpuri în care puteai să fii maistru de locomotive la depoul Bîrlad, nu-ți cerea nimeni engleză sau Twitter.

Întîi să salutăm patriotic performanța lui Ovidiu, apoi s-o analizăm. Doctorul l-a supărat recent, la Zagreb, pe ditamai Arsene Wenger. Nimic rău în asta, n-ai cum să fii arbitru mare dacă încerci să împaci pe toată lumea. Dar cît de mare e Hațegan, deși mărimea e o chestiune destul de greu cuantificabilă într-un domeniu în care dimensiunea e dată mai ales de lipsa erorii? Răspunsul e simplu, Hațegan e exact atît de mare cît îi cer canoanele contemporane să fie. Conform acestora, e mai mare decît au fost și Porumboiu, și Cristi Balaj, și Sandu Tudor. Conform ochiului liber, pe care mileniul trei îl respinge ca unitate de măsură, e mai mic, mai temător, mai puțin autoritar și mai supus greșelii decît toți aceștia.

Dar contează doar judecata globală a UEFA, criteriu la care Ovidiu iată că primează! UEFA se bazează pe aprecierile cibernetice gen Levnikov, mai puțin pe imagini de ansamblu. Și, de la un nivel încolo, aproape că nu mai ia în considerare partidele de campionat intern, la capătul cărora Hațegan a strîns și mai strînge încă destule contestări.