Să tot avem ciobani ca Tudorel!

Rememorând derby-urile alb-negru, Gigi Mulțescu îl numește pe Tudorel Stoica, fostul căpitan al Stelei, "cioban"

„Ce făceam eu era artă, ce făcea el era ciobănie!”. Sigur că în comparație e umor, e amiciție peste decenii între doi mari fotbaliști, dar dacă Tudorel Stoica era cioban, atunci Bumbescu, Gogu Tonca, fie iertat, sau chiar Andone ce erau?

Ce bine ar fi dacă astăzi Steaua ar avea măcar o jumătate din „ciobanul” Tudorel, iar Dinamo măcar un sfert din autointitulatul artist Gigi Mulțescu. Cînd spune că făcea artă, Mulțescu nu greșește cu nimic. Golurile cu Hamburg, primul, acasă, șut de la 35 de metri, dar mai ales cel din deplasare, cînd a driblat portarul mai mult din priviri, aparțin acestui domeniu atît de pretențios.

Iar Tudorel, „ciobanul”, nu doar că alerga niște kilometri care astăzi ar da peste cap instrumentele sofisticate de măsurare. Era în stare să bată o lovitură liberă (a dat un astfel de gol Craiovei, în Ghencea), să traseze o diagonală de patruzeci de metri, și chiar să dribleze, deși esteții Marcel Răducanu, Iordănescu sau chiar Ion Ion își permiteau să-l ia-n balon, tachinîndu-l că driblează prin alunecare. Sigur că Tudorel mai băga și cîte un cot, mai punea și cîte o piedică, dar și azi, la 61 de ani, ar avea realizări tehnice peste vedetele contemporane.

Vorbim despre azi? În urmă cu treizeci, patruzeci de ani, Muniru, Breeveld și Tahar ar fi fost dați împrumut la Mecanică Fină, un fel de „satelit” al Stelei care făcea naveta între Ligile doi și trei. Iar Gigi Mulțescu, dacă ar fi avut la oricare dintre echipele pe care le-a antrenat cîte un cioban ca Tudorel, probabil c-ar fi cîștigat vreo zece titluri și ar fi jucat finale europene!