Definiția fotbalului, varianta Baia Mare

Nimic despre Steaua, despre jocul ei pururi de-a latul, despre declarația de copil neurecheat la timp a lui Cojocaru.

Nimic despre observatorul care a zis sau n-a zis să se pună tunurile cu apă pe oameni, precum la cetățile medievale asediate. Nici despre nocturna primitivă sau despre terenul prost.

Dar cît mai mult, dacă se poate chiar totul, despre public și despre FCM Baia Mare, două entități care se merită una pe cealaltă, în frumusețea, inocența și dăruirea lor.

Publicul. Deși generațiile s-au schimbat, publicul de la Baia Mare pare cel de-acum 35 de ani, ingenuu, curat, cald, înghesuit pe gradene și pe scările de acces, însuflețit, însetat de fotbal, strigînd „Hoții” ca pe vremuri, în imaginile alb-negru pe care le savurăm atunci cînd avem răgazul să ne uităm pe youtube. La un moment dat, nu stadionul anacronic părea din alt film, ci laserele verzui care mîngîiau chipul lui Tade păreau venite dintr-un viitor pe care nu se știa dacă seara maramureșeană de joi îl va ajunge vreodată.

Echipa. Uitați-vă la trupele de prima ligă și veți sesiza, la multe dintre ele, mai ales la cele care n-au vise de play-off, dar și la cîteva din celelalte, o rutină, o blazare, un plictis. Echipa din Baia Mare a fost, timp de 120 de minute plus prelungiri, ca un fruct proaspăt, ca o franzelă caldă, care scoate mereu aburi, deși timpul trece și cuptorul s-a stins.

Steaua a jucat prost nu doar pentru că în ultima vreme joacă prost, ci pentru că a avut în față un adversar care a înțeles din fotbal exact esențialul. Să joace, să atace, să nu se ascundă după timp și după rezultat. Baia Mare are o echipă lucrată, cu trasee, cu forță în apărare, cu inventivitate la mijloc și cu viteză în atac, iar cine se uită la fotbal nu doar ca să-și facă de lucru, observă imediat cît s-a muncit pentru ca niște jucători fără cine știe ce nume să ajungă la un așa nivel.

O astfel de echipă transmite unui astfel de public un mesaj cît se poate de clar. Ceva de genul „noi ne antrenăm și muncim ca să merităm la meciuri aplauzele voastre”. Cam asta e, rostită într-o altă cheie, definiția fotbalului.