Ascultați-l pe nea Ioșca!

La aproape 70 de ani, Iosif Vigu are un singur interes: să i se coacă roșiile în grădină

Nea Ioșca sună el, din proprie inițiativă, o dată la cîteva luni. Mai întîi, povestește de grădina lui din Satu Mare, de roșii, de castraveți, de semințe și de stropitori. Apoi zice de sănătate, lăudîndu-se cu forma sa fizică de invidiat, la aproape 70 de ani (născut pe 15 mai 1946).

Fotbalul de azi nu-l dă pe spate, susține că pe vremea lui fotbaliștii erau nu doar mai tehnici decît astăzi, ci și mai puternici. Probabil că ultimul fundaș român care corespunde standardelor sale fizice e Didi Prodan, pe care întîmplător l-a șlefuit el însuși la Satu Mare.

Dacă în ziua de astăzi vorbești de bine despre Steaua, sigur ai un interes. La fel și dacă vorbești de rău. Nu există, cel puțin așa se susține, declarații dezinteresate. Oricine urmărește ceva, fie să se bage pe sub pielea lui Gigi, fie să facă jocurile altora, care-i sînt împotrivă.

Nea Ioșca Vigu nu urmărește nimic. El și-a rupt piciorul pentru Steaua (l-a căsăpit Onuțan, spre final de carieră, într-un meci așa-zis prietenesc cu ASA Tg. Mureș), și-a spart capul la echipa națională într-o partidă pe Bernabeu și a jucat bandajat, contra lui Juanito și Santillana. Are peste 400 de apariții în Divizia A, i s-a cîntat de 24 de ori imnul, a jucat contra lui Cruyff și a Barcelonei, iar în acea echipă frumoasă a anilor șaptezeci, cu Liță Dumitru, Iordănescu și Marcel Răducanu, doar răposatul Fane Sameș mai îndrăznea uneori să vorbească în fața lui în vestiar.

Maghiar dintr-o bucată (Vigh Jozsef în actul de naștere), crescut în Bihor, aproape de frontieră, cu palincă limpede și cu slană de porc, Nea Ioșca are interes doar să fie sănătos și să i se coacă roșiile în grădină. Tocmai de aceea, cînd vorbește de Steaua, spune adevărul.