Golurile din preajma lui Viorel Turcu

Tînărul mustăcios și vesel, cu freză afro, a la băiatul din Boney M, habar n-avea ce-o să-i rezerve viața. Astăzi golurile sînt în trup și în inimă.

Chiar și cei mai tineri, care nu se uitau la fotbal în 1983 pentru simplul motiv că încă nu se născuseră, trebuie să știe asta: una dintre cele mai frumoase faze de fotbal văzute vreodată pe terenurile din România l-a avut protagonist pe Viorel Turcu, ajuns azi la 55 de ani.

Lăcătuș a demarat pe dreapta cu o viteză aproape de a lui Gatlin, a ajuns aproape de linia de fund, a centrat din alergare și, venit tot în sprint, Turcu s-a aruncat spre întîlnirea cu mingea, a ajuns-o, a lovit-o perfect și a marcat din plonjon cu capul în poarta lui Țețe Moraru. 3-0 pentru Steaua, în derbyul cu Dinamo, pe fostul „23”.

Asta era sîmbătă. Cu trei zile mai devreme, miercuri, pe același gazon, Dinamo învinsese, tot cu 3-0, Hamburgul. Iar în primăvara următoare, a lui 1984, Turcu era împrumutat de Steaua la Dinamo pentru meciurile cu Minsk și Liverpool. O întrajutorare a granzilor aproape de neconceput astăzi!

Viorel Turcu, atacant de rasă și de execuție, școlit la FC Argeș, lîngă răsuflarea lui Dobrin, afirmat la Steaua și la Dinamo, cu grosul carierei conturat la FC Olt, a trăit mereu printre goluri. Tînărul mustăcios și vesel, cu freză afro, a la băiatul din Boney M, habar n-avea ce-o să-i rezerve viața. Astăzi golurile sînt în trup și în inimă.

În 2008 și în 2011 i-au fost amputate, pe rînd, ambele picioare. Și-a pus proteze și s-a dus, la 50 de ani, să antreneze în Divizia C, la Mihăilești. Stătea la marginea terenului, sprijinit în picioarele de împrumut ca în niște papainoage și dădea indicații.

Luni dimineață și-a pierdut soția. Știa că se va întîmpla asta, doamna Camelia, 52 de ani, avea cancer la plămîni. Îl mai încurajau la telefon prietenii, Duckadam mai trecea și-l mai lua la meciuri, în Ghencea.
Cînd viața îți ia atît din trup, cît și din suflet, ce-ți mai rămîne? Durerea și-atît. Golurile apărute acum sînt dureroase, cele date odinioară se usucă în amintire. E povestea tristă a unui om care deși n-are picioare, va trebui să găsească putere și să meargă mai departe.