Ciprian Marica, de data asta ai ratat cu poarta goală!

Dragul nostru Ciprian,

Așa cum de multe ori am sărit în sus de bucurie la golurile tale, la fel trebuie să ne luăm acum de cap la incredibilele ratări pe care le-ai avut în ultimele zile. Nu pe teren, ci […]

Dragul nostru Ciprian,

Așa cum de multe ori am sărit în sus de bucurie la golurile tale, la fel trebuie să ne luăm acum de cap la incredibilele ratări pe care le-ai avut în ultimele zile. Nu pe teren, ci în mediul virtual și în declarațiile de la tv.

E adevărat, aceste ratări au venit într-un moment delicat al carierei tale. Cînd, din pricina inactivității din ultima vreme, selecționerul nu te-a convocat la ultimele acțiuni ale echipei naționale și, colac peste pupăză, din aceeași cauză, Konyaspor ți-a reziliat contractul. Că acordul a încetat de comun acord nu e decît o formulare elegantă, despărțirea amiabilă fiind poleiala în care s-a învelit o decizie care în mod cert a venit din partea clubului turc.

Mă feresc de a fi ironic atunci cînd te aud spunînd că „vulturii” din Konya și suporterii lor îți vor rămîne mereu în suflet, deși ai evoluat pentru ei doar în 9 partide oficiale. Sigur că ai fost accidentat, dar cifrele rămîn cifre, cu toată semnificația lor. Asta ar însemna ca Schalke și Stuttgart, unde ai petrecut în total șase ani, să-ți fie de-a dreptul icoane, ca să nu mai vorbim de Șahtior și de Dinamo.

Ratarea însă nu vine de aici. Nici de acolo de unde, în ultimele luni, ai invocat lipsa de motive pentru a nu fi convocat la echipa națională. Bineînțeles că ai la îndemînă exemplul recent al lui Arda Turan, deși el e doar excepția de la regula conform căreia se cheamă la lot doar jucătorii care evoluează constant la cluburi. Plus că, fără drept de joc, dar și fără vreo problemă delicată de sănătate în ultima vreme, Arda se antrenează cu Barcelona, ceea ce, trebuie să recunoști, e cu totul altceva decît Konya.

Și dacă tot e să-i căutăm direcția de proveniență, ratarea nu vine neapărat nici din excluderea echipelor românești dintre viitoarele tale destinații. E o problemă de opțiune, de orizont, și atît.

Mingea se încăpățînează să nu intre-n poartă abia atunci cînd spui că Victor Pițurcă are un merit de 50 la sută din această calificare. Deși s-ar putea să aibă, poate chiar mai mult de aceste 50 de procente, doar Dumnezeu poate ști exact cît, calitatea de jucător activ, mai mult, statutul de fotbalist de treizeci de ani, umblat prin viață și prin lume, întotdeauna civilizat și urban, care scrie în mediul virtual într-o limbă română mereu corectă nu-ți dă dreptul să cuantifici aportul la calificare a doi selecționeri, dintre care doar unul te-a chemat atunci cînd aveai probleme. Sigur, poți s-o faci, dar nimeni nu poate elimina subiectivismul tăios al afirmației tale.

Nu ne rămîne decît să sperăm, noi, toți cei care suferim din cauza sterilității în atac a echipei naționale, că-ți vei găsi urgent o echipă pe măsura dimensiunii tale și că la turneul final vei fi convocat și ne vei bucura cu golurile tale de pe stadioanele franceze. În ceea ce-l privește, Anghel Iordănescu nu pare, sau nu mai pare, ranchiunos. Cu trecerea anilor, a devenit probabil mai înțelept, dovadă că de la înțepăturile lui Budescu pe seama parametrilor fizici pînă la golurile sale din Feroe n-a trecut decît o lună și ceva.

Baftă, Cipriane, și să dai mereu pe poartă, că sigur intră!