Funia lui Sorinaccio

Orice alegere va face Rotaru, la prima înfrîngere i se va arăta poza lui Cârțu, din spatele căreia vor rînji mereu acea funie și acel scaun.

Închipuiți-vă o cameră goală, fără mobilă, fără geamuri. De becul din tavan atîrnă o funie, cu nodul gata făcut. Sub ea, la înălțime convenabilă, un scaun. Oricît de bine ai sta cu psihicul, dacă ești încuiat acolo zile, săptămîni, luni în șir, pînă la urmă te spînzuri. Mai ales dacă mai auzi o voce, dintr-un difuzor invizibil, care-ți spune mereu „uite funia, uite funia!”.

Sorin Cârțu locuiește în cameră cu acea funie din primăvară, imediat după ce s-a întrerupt seria de aproape 20 de meciuri fără înfrîngere. Cam tot de-atunci aude și vocea. N-a auzit-o cît timp a fost neînvins, dar funia și săpunul erau acolo, gata pregătite, din ziua în care fusese instalat.

Numai că Sorinaccio a împins scaunul cu piciorul nu cînd au vrut ei, ci atunci cînd a vrut el. Cu patru zile înainte de meciul de campionat și cu una înainte de Cupa Ligii. Dacă nu era cu un picior pe scara autocarului, probabil că Săndoi și-ar fi folosit și el funia sa, din camera învecinată.

Pavel Badea, fostul mare jucător, pare vocea cea mai lucidă din fotbalul craiovean. El spune că despărțirea Craiovei de Cârțu e o greșeală, dar că e convins că Mihai Rotaru, patronul, va dovedi că se pricepe la fotbal, luînd hotărîrea cea mai bună, cît timp hotărăște pe banii lui. E ironic Bădiță!

Într-adevăr, în joc sînt banii lui Mihai Rotaru, dar și prestigiul Craiovei.

Orice alegere va face Rotaru, la prima înfrîngere i se va arăta poza lui Cârțu, din spatele căreia vor rînji mereu acea funie și acel scaun.