Cei doi de 4 ai noștri
Într-o vinovăție generală și absolută, e incorect să depistezi culpe individuale. Dar anumite atitudini sînt atît de evidente încît e și mai mare eroarea de a le lăsa să treacă neobservate.
Doi fotbaliști români au primit nota 4 în Gazetă la meciul cu Grecia. La un 0-0 acasă, nota 5 e o trăsătură generală a suficienței, a neputinței și a mediocrității. 4 sau mai puțin se dă la erori flagrante, decisive, sau atunci cînd cel care face aprecierea recurge și la un pic de furie sau de nerv la adresa celui apreciat.
Mai întîi, Alex Maxim. Cînd cel împovărat cu tricoul cu numărul 10 a intrat doar cîteva zeci de secunde la Budapesta, mulți dintre noi am (au) spus că nu e normal, că vorbim despre un fotbalist din Bundesliga, despre un mare talent și așa mai departe.
Cu Grecia, Alex n-a mai jucat două minute, ci 64. Și a făcut exact cît a izbutit cu Ungaria, adică nimic! A început pe stînga, în fața unui adversar debutant. A fost mutat pe dreapta, unde n-a mișcat în fața lui Holebas. Nici un dribling, centrări puține, nici o pasă decisivă. Despre șuturi nu mai are rost să discutăm.
La 25 de ani (uite că nu mai vorbim despre un puști), Alex pare adăpostit la umbra contractului de la Stuttgart. Arareori, cînd intră cîteva minute și bate un corner din care iese gol, spunem, docți, că a oferit un „assist”.
În felul acesta, în scurt timp „assist” va fi și aruncarea de la margine. Cînd freacă tușa la o echipă care de cîțiva ani se străduiește din răsputeri să retrogradeze și probabil că pînă la urmă va izbuti, o dă pe antrenori, iar noi, care-i citim interviurile, îl compătimim sincer. Că Steevens nu-l place, Armin Veh nu-l agreează, iar Zorninger nu-l înghite. Bietul de el! Nu s-a născut încă antrenorul care să-și dea seama ce nestemată ține pe tușă!
Celălalt 4, Sînmărtean. Am așteptat ca, intrînd în ultima jumătate de oră, să ne limpezească gîndurile și jocul. Ne-a limpezit ca pe must, cînd îl torni din bidon în sticlă. Se așază într-o lună-două. De cînd a trecut la alimentația pe bază de tabulle și falafel, Lucică pare un beduin rătăcit în deșert, nemaiștiind încotro e Mecca.
La Budapesta ne-a părut rău că n-a bătut el lovitura liberă, pe Național Arena ne-a părut și mai rău că executantul a fost el. Cînd nu găsești drumul spre gol de o jumătate de an, astfel de faze te pot scoate din criză, cu condiția să ai executanți de geniu.
Geniile noastre și-au lăsat sclipirile între castraveții de la Razgrad, Keșeru, și minaretele oglindite în Marea Roșie, la Djeddah. Sînmărtean, firește.
Andrei Crăciun
Maria Andrieş
Alin Buzărin
Radu Cosașu
Costin Ștucan
Oana Dușmănescu
Cristian Geambaşu
Gusti Roman
Ovidiu Ioaniţoaia
Theodor Jumătate
Radu Naum
Tudor Octavian
Cătălin Oprişan
Radu Paraschivescu
Răzvan Prepeliță
Traian Ungureanu
Andrei Vochin
Arhivă
Biografie completă
Toate articolele