Cuvintele de dincolo de cifre

Un stadion plin, plus o țară înfiptă în fotolii. Această Românie e gata să se bucure de o echipă națională care se avîntă în atac și se califică la Euro 2016

Știm, ni s-a repetat pînă la obsesie că am primit un singur gol în șapte meciuri de grupă, ceea ce pune în pericol toate recordurile, inclusiv cele ale lui Bubka, de la prăjină. Mai știm, ni s-a tot spus și asta, că ne putem califica și dacă mai facem un 0-0, apoi încă unul și tot așa.

Că n-am pierdut un meci oficial de aproape doi ani, că sîntem pe locul șapte în lume, cu reale perspective de noi și noi urcușuri. Ne-am însușit tot acest buchet parfumat de cifre, de procente, acest potop de zecimale ale triumfului.

Dar vom fi peste 40.000 în tribunele Arenei Naționale, plus niște milioane bune la televizor. Acasă, pe terase, pregătiți cu berile și arahidele calificării, cu semințele speranței ambalate la pungă. Vrem și noi, tineri, bătrîni, cu burți, fără, blonzi, oacheși, ardeleni, olteni, lipoveni din Deltă, ceangăi, machidoni, vrem să ne bucurăm de echipa națională.

Vrem s-o vedem jucînd pentru ea și pentru noi, vrem s-o vedem iubindu-ne așa cum fiecare dintre noi e pregătit să declare oricînd c-o iubește.

Uităm Budapesta, uităm Belfastul, uităm chinul de la Ploiești cu Feroe, din primăvară. Aceste întîmplări ale anului 2015 ne-au adus 5 puncte, deși am dat un singur gol. E adevărat că n-am primit nici unul.

Dar acum, pe 7 septembrie 2015, înainte de a ne serba încă o dată Măriile, înainte de a le cumpăra copiilor ghiozdane noi pentru școală, vrem să bem ultima bere a acestei veri lungi și fierbinți lîngă un meci la care să savurăm iureșul tricolor, avalanșa galbenă, să oftăm la ratări și să ne bucurăm la goluri.

Să jucăm cu Sînmărtean, cu Budescu, cu toate neamurile lor, să ne ducem în față peste greci, să ne ia tribuna pe sus și să ne care în atac, să driblăm, să pasăm, să-i luăm la mînă, cum se spune în argotica băncilor tehnice. Să nu venim iarăși cu tone de circumspecții, că deși au doar două puncte, grecii reprezintă un mănunchi de jucători valoroși în fața cărora trebuie să ne etalăm încă o dată milenara prudență.

Că tot ei, grecii, au fost campioni europeni, că acum doi ani nu prea ne-au dat nici o șansă în baraj. Nu, grecii de acum, oriunde ar juca, la Dortmund, la Udinese sau la Benfica, sînt valoroși luați doar la bucată. Laolaltă formează dezastrul perfect, întruchipează neputința și eșecul pe linie.

I-a bătut Feroe, răsalaltăieri i-a bătut Finlanda, urmează, probabil, în curînd Groenlanda și apoi, unul după altul, toate igluurile în care viețuiesc oameni dincolo de Cercul Polar.

4-2-3-1 sau 4-3-3 sau 4-4-2 sînt cifre. Vrem în locul lor, sau măcar alături de ele, anumite litere. Care puse una lîngă alta, într-un scrabble cu milioane de privitori, să formeze anumite cuvinte-cheie. F-O-T-B-A-L. V-I-C-T-O-R-I-E. S-P-E-C-T-A-C-O-L! Oare vom fi în stare?