Profesionism în pas de defilare
Armata Română, varianta NATO, se poate ocupa de fotbal, nimeni n-are cum s-o oprească

La nivel de copii și juniori, la nivel de AMF, adică la Liga a cincea, la a patra, iar dacă ostașii în echipament și cu crampoane se vor dovedi viteji pe cîmpul de luptă, hai să zicem că se poate accede chiar și la Liga a treia.
Dar atît!!! Mai sus, vorbim de fotbal profesionist. Cu alte principii de finanțare, cu altă logică și chiar cu altă menire. Dacă găsește cineva vreo echipă finanțată de Oștire de-a lungul și de-a latul globului pămîntesc, să ne-o arate! Cum ar fi să joace Paris Saint Germain cu echipa unei cazărmi, Bayern să întîlnească în meci oficial un club susținut de un batalion disciplinar, iar Mourinho și Chelsea să dea piept cu o formație finanțată de o baterie de artilerie?
Da, au existat ŢSKA Moscova, Partizan Belgrad, ŢSKA Sofia. Și mai ales Steaua București, campioană a cluburilor Europei din postura de club finanțat de Armată. Care, în acei ani tulburi, pe lîngă cucerirea CCE, mai avea și alte preocupări de căpătîi. Cum ar fi munca pe șantierele de la Metrou și de la Casa Poporului, strînsul porumbului de pe cîmpiile patriei.
Fotbalul acela militar, de multe ori prolific, spectaculos și generator de mari jucători, era posibil în regimuri comuniste, în care sportul avea prin definiție statut amator. După ce regimurile comuniste din Estul Europei au picat, fotbalul militar a dispărut, sau măcar a ieșit din peisajul eșaloanelor profesioniste.
E posibil ca armata regală britanică să aibă echipe de fotbal. Ca și armata franceză, italiană și altele. Nu e exclus ca și băieții din Garda Elvețiană, care-l apără pe Papă, să încingă o miuță în timpul liber. Dar toate aceste forme de activitate sportivă sînt amatoare, nu pot exista de aceeași parte a Ecuatorului cu noțiunea de fotbal profesionist.
Asta trebuie să înțeleagă domnii Talpan, Dușa, și chiar Bumbescu sau Radu Troi. Trăiți! Pe loc repaus!