Supercupa premierului și Euro 2020

Fotbalul frumos e o chestiune universală, adresabilă tuturor.

Spaniolilor, catalanilor, andaluzilor, georgienilor înnebuniți după Barcelona și după Messi. Și lui Victor Ponta, premierul român aflat printre privitorii pe viu ai acestei Supercupe de epopee, mai ceva ca Ghilgameș.

Dincolo de vinul băut în pivnițele georgiene (licoare care chiar nu trebuia ratată!, stă oricînd pe același raft cu vinurile din sudul Franței), dincolo de alintările preadolescentine, de clasa a șaptea B, de pe Facebook, cu referire la Messi și la Alina Gorghiu, trebuie reținută o frază prim-ministerială, rostită în Transcaucazia. În acea frază, VV Ponta mulțumea „domnului Platini” pentru sprijinul acordat României în atribuirea Euro 2020.

Frumos, elegant, diplomatic. Nici nu mai are importanță că nu e vorba despre întregul Euro 2020, ci doar despre trei meciuri. Platini merită oricum mulțumiri. După cum meritau subliniate relațiile marelui fost decar francez cu fosta conducere a FRF. Sau invers, relațiile noastre cu Platini. Că dacă n-ar fi fost, nu s-ar fi povestit.

Dar ce a făcut Guvernul VV Ponta pentru acest Euro 2020 din ce se angajase să facă? Unde e linia de metrou dintre București și Otopeni? De pe traseul viitoarei magistrale subterane care va lega aeroportul de oraș nu s-a clintit încă vreun mărăcine! Îl facem în regim de urgență, nu? Am văzut urgența! În Drumul Taberei, impetuoasele Filofteia și Varvara, „cîrtițele” de metal, sfredelesc pămîntul de vreo șapte ani și tot nu e gata! În Bucureștii Noi, pentru o amărîtă de stație, traficul e deviat de mai bine de doi ani.
S-a promis refacerea, cu fonduri guvernamentale, a stadioanelor bucureștene, pentru a servi drept teren de antrenament. Giuleștiul miroase a toaletă publică, pe Ștefan cel Mare pică tencuiala, în Ghencea bălăriile sînt mai înalte ca brazii.

Mulțumim, domnule Platini! Dar nu pentru Euro 2020, ci pentru Euro 2060. Pînă atunci poate sîntem și noi gata!