Atacantul s-a apărat deşi dorea să atace

Cînd Mircea Lucescu s-a apucat de antrenorat, nu mai erau multe de făcut la Corvinul.

Echipa avea puncte puține și șanse mici să scape. A și picat în vara lui 1979, iar Lucescu, jucător activ în același timp, a schimbat complet filosofia. Totul pentru atac!

În primul său an complet, în Divizia B, Corvinul a marcat peste 90 de goluri și a promovat după o luptă acerbă cu Bihorul, antrenat de Ienei, și cu UTA, pregătită de altă legendă, Coco Dumitrescu. După promovare, filosofia nu s-a schimbat deloc. 72 de goluri la redebutul pe prima scenă, cifră aproape neverosimilă astăzi pentru o echipă venită de la matineu. În anul următor, iarăși peste 65 de goluri și locul 3, participare în Cupa UEFA.

Acela a fost momentul în care Lucescu a venit la echipa națională. Un antrenor aflat în plin fuleu ofensiv la club (se vorbea deja despre celebra „normă hunedoreană”, minimum 4 goluri marcate acasă), a trebuit să se adapteze unei grupe infernale, cu Italia, Cehoslovacia întreagă și Suedia. Adică, de cele mai multe ori să se apere.

Deși rezultatele veneau (0-0 la Florența, 1-0 cu Italia acasă), stilul devenise cumva inestetic. Nu chiar ca astăzi, pentru că atunci România măcar se apăra în fața campioanei mondiale. Într-o vreme în care cele mai savurate cronici erau ale scriitorilor Eugen Barbu și Fănuș Neagu, Lucescu și stilul său cam defensiv picaseră sub pana maeștrilor. Într-un interviu dinaintea meciului cu Italia de la București, Lucescu făcea apel la public să înțeleagă că în anumite momente echipa României va trebui să joace prudent, să-și aștepte adversarul în propriul teren. Maeștrii l-au făcut praf, Eugen Barbu scriind ceva de genul „a spune că vrei să te aperi cu Italia, la tine acasă, e egal cu a striga «plus nevasta» la poker, cu doi șeptari în mînă”. (citatul e aproximativ, dar sensul e păstrat).

Cu acel stil prudent, Mircea Lucescu a obținut cea mai nesperată calificare din istoria echipei naționale. Imediat după aceea stilul ermetic a fost abandonat, ultimul meci al lui Lucescu pe banca tricoloră fiind un 4-0 cu Austria în Ghencea, în care oaspeții ajungeau la centrul terenului doar ca să reia jocul, după ce primeau gol.

Filosofia ofensivă se păstrează și astăzi, după 35 de ani de meserie. Șahtior înseamnă europeni solizi în apărare și brazilieni plini de fantezie de la mijloc în sus.