Șumudică, o criză mică

Un antrenor foarte bun, îmbrăcat într-un trening din material țesut la războiul melodramei.

Acesta e Șumi. Vrea să transmită neapărat tuturor celor din jur fluctuațiile electrocardiogramei sale, vrea să bage în priză pe toată lumea, să-i facă pe toți să trăiască la intensitatea cu care el respiră, gîndește și se lamentează.

Înaintea returului cu Inverness a proclamat criza la Astra. Acum o săptămînă, în pragul  decolării spre Highlands, palpitații îi dădeau doar emoțiile zborului peste o întreagă Europă. Acum simte că scoțienii, învinși la ei acasă, pot fi fatali la Giurgiu, acolo unde conturile sechestrate din Tîrgu Mureș au băgat frica în oasele unei echipe de care încă se vorbește ca de o favorită la titlu.

Șumudică vrea să pară panicat, dar e doar abil. A avut mînă liberă să-și ia  favoriții de la Chiajna (Lovin, Boldrim, Ricardo Alves), plus Teixeira, să joace acel 3-4-3 care-i place, iar acum simte că poate rămîne fără De Amorim și Budescu, Alibec nepunîndu-se la socoteală, fiindcă încă n-a jucat. Acest „sîntem în criză” se poate traduce prin „Nu-i dați, voi nu vedeți ce prost o ducem?!”.

Probabil că atingerea frazei se face cel mai aproape în dreptul lui Budescu. Fără cele trei goluri ale sale, toate splendide, probabil că Șumi era chemat deja la vorbitor, nu cu pachet, ci cu explicații. Dar, fiind băiat deștept, o dă pe criză, iar o calificare cu Inverness și ceva, orice, duminică la Craiova, ar însemna, nu-i așa?, ieșirea din criză, adică șocul creat de un antrenor care a regăsit inspirația.