Cum se poate salva ASA?

Încurcată rău în hățișul finanțării publice, proaspăta deținătoare a Supercupei își poate continua urcușul doar dacă îi iese în cale un investitor privat

Joi după-amiază am intrat în direct la Radio Tîrgu Mureș. Realizatorii localnici savurau încă aromele serii de la Constanța, gustau din plin Supercupa și prea puțin le păsa că la acea oră Dan Petrescu ateriza deja pe malul fluviului Yantgze, iar jucătorii care încă nu-și reziliaseră contractele înroșeau telefoanele cu impresarii, să le găsească echipe, poate nu așa de bune ca ASA, dar măcar solvabile. Am înțeles că euforia nu era doar starea de spirit izolată a celor doi realizatori radio, ci trăirea unui întreg oraș, care umpluse terasele din Parcul Trandafirilor și udase pînă tîrziu în noapte victoria cu Steaua, a treia la rînd în opt luni.

Cu Miriuță, cu N’Doye, cu cine o mai fi dispus să accepte curba de sacrificiu a salariilor plătite doar o treime în următoarea jumătate de an, mureșenii, societatea civilă de acolo, speră că ASA va trage iarăși la titlu. Optimism acoperit doar în parte, venit mai mult din dorul de fotbal decît dintr-o percepție reală.
Cu problemele pe care le are, ASA va ține foarte greu pasul. Perioada de transferări durează pînă la sfîrșitul lui august, adică încă aproape două luni, și probabil că și cei mai statornici dintre jucători, care s-au gîndit că rămîn, vor fi bîntuiți de gîndul plecării. Dacă au fost probleme pînă acum, vor fi și de aici înainte, artificiile achitării salariilor din fonduri publice vor fi tot mai greu de aprins, iar banii din drepturile tv vor fi aproape imposibil de scos de sub lespedea sechestrului.

De aceea, după ce a fost hrănită ani buni de la sînul lăptos al Statului,  ASA ARE NEAPĂRATĂ NEVOIE, PENTRU A CONTINUA SĂ RESPIRE ACEST AER PARFUMAT CARE-I PLACE, DE UN INVESTITOR PRIVAT!!!! Care să se ocupe de plata salariilor, de sume de transfer, de comisioane pentru impresari și de toate cheltuielile pe care legea interzice să fie făcute din bani publici. Acel investitor privat nu pleacă de la minus infinit, dar nici de la zero. Are de acoperit niște restanțe rezonabile, undeva în jur de un milion de euro. Nu e presat nici de canoanele insolvenței, nici de cine știe ce datorii istorice și astronomice la Fisc. În plus, are un stadion care arată civilizat, o bază de antrenament, plus un lot de jucători, care dacă nu se va descompleta în următoarele săptămîni, e măcar la fel de bun ca și cel de anul trecut.

Sigur că prosperii oameni de afaceri, ediție 2015, au alte priorități decît să-și bage agoniseala în fotbal.Vitală pare, chiar și pentru cei mai rutinați în business, păstrarea libertăți propriei persoanei, evitarea citațiilor la DNA sau a vizitei mascaților în zori, la porțile vilei. Nu mai trăim anii sălbatici în care orice patron de magazin, cu tricoul sumes peste burtă, dorea să devină investitor în fotbal, să apară la televizor și apoi să dea buzna în politică. Atracția către fenomen a scăzut abrupt, dar Tîrgu Mureș e un caz special. Aici, un investitor ar veni nu chiar la „de-a gata”, dar nici la mare distanță de această noțiune.