Ambalajul și marfa echipei naționale

Înainte de Belfast, România are haine noi și probleme vechi: accidentările

Să începem cu hainele. Cu ambalajul, adică. După aproape o jumătate de veac, România lasă acel celebru brand de echipament sportiv ale cărui trei dungi ni le-am zgîriat fiecare dintre noi cu creta pe trening, pentru o firmă spaniolă, de respirație afro-asiatică (Kîrgîzstan, Kenya, plus alte subiecte de Teleenciclopedia printre purtătorii de straie cu litera J în piept). Plus Bulgaria, ca să venim cu discuția mai către noi. Firește că e o reducere a nivelului sonor al firmei. Dar e un avantaj financiar, În plus, părere sinceră, era de așteptat ca echipamentul prezentat de modelele Pintilii, Dragoș Grigore, Ionuț Badea și Răzvan Burleanu însuși să arate mai rău. Însă e decent, fără brizbrizuri, eternul galben complet acasă și aproape clasicul roșu complet, cel de rezervă. Atît că în locul celor trei dungi apare litera J. Plus vreo jumătate de milion de euro pe an.

După ambalaj, urmează marfa. Factorul uman, ca să fim mai puțin mercantili. Pantilimon, Raț, Sînmărtean, Tănase, Gardoș, Stancu. Aceasta e lista pacienților. Unii declarați complet inapți pentru Belfast, alții trimiși la Belgrad, la doamna Marijana, să le dea în bobi de sănătate. Plus Marica, problemă mai veche. Plus Rusescu și Bourceanu, aflați într-o stare competițională care n-are cum să le asigure selecționarea. Luați formula: Pantilimon – x, x, Gardoș, Raț – Bourceanu, x, Tănase – Rusescu, Marica, Stancu. 3 de x, plus alții opt care, dacă ar fi în plenitudinea forțelor, ar fi titulari.

Sigur că Stancu, poate chiar Gardoș și Sînmărtean s-ar putea reface pînă săptămîna viitoare, dar îngrijorarea rămîne. Se spune că acum avem atîtea accidentări pentru că meciul e programat prost, la două săptămîni de la terminarea sezonului vechi, la o dată la care multe dintre cluburi încep deja pregătirile pentru sezonul nou. Perfect adevărat, dar la anul pe timpul ăsta va fi la fel. Și atunci avem de jucat turneul final, nu un meci la Belfast, pe care și dacă-l pierdem, tot rămînem în cărți! Orizontul nostru vizual trebuie să treacă dincolo de țărmul Irlandei de Nord, către coasta normandă și de acolo în inima Franței.

În final, două vorbe despre cel mai comentat fapt dincolo de schimbarea echipamentului, anume neconvocarea lui Cernat. Cu tot respectul pentru forma, vîrsta, viața și opera gălățeanului, să precizăm următoarele. Unu. Chiar dacă a jucat bine în primăvară, el vine de la o echipă retrogradată, unde s-a vorbit mai mult de lipsuri materiale decît de fotbal. Doi. Florin are 35 de ani, iar Irlanda de Nord se bazează pe factorul fizic mai mult decît adversarii lui Cernat din Liga 1. Trei. Cum Anghel Iordănescu nu e nici Guardiola, nici Luis Enrique și nici măcar Florin Marin, să joace fără vîrf, el continuă să se bazeze pe un atacant clasic, probabil Keșeru, avînd în spate o linie de trei, care la Belfast probabil că va fi alcătuită din Torje, Maxim și Chipciu. Unde să-l bagi pe Cernat mai mult de cîteva minute? Iar pentru acele cîteva minute nu e mai logic să intre, de exemplu, Bumba, cu 14 ani mai tînăr?