U. Act notarial de dragoste

Alin Fornade e devean, ținea cu Craiova pe vremuri, privind probabil prin strunga defileului, către Bumbești-Livezeni

Trăind de mult în Cluj, i-a intrat U sub piele, iar acum, la maturitate, iubește ca un adolescent o femeie capricioasă, așa cum apare Clujul în ultimii ani.
Fostul ziarist de sensibilitate s-a făcut, tot la maturitate, notar public, mai scriind doar din fior. Din acest fior s-a întrupat «U Cluj, așa cum o știu». O poveste de aproape două sute de pagini, fără apostile, ștampile rotunde, procuri și, firește, fără taxe notariale.

Am primit volumul prin iarnă, cu dedicație. L-am devorat într-o noapte, călătorind prin istorie de la Mircea Luca la Sisi Szilaghi, de la Titus Lucaciu la Claudiu Niculescu, via Teașcă, Mihai Adam, Fane Cîrjan, Uifăleanu, Neluțu Sabău. Plus, firește, Remus Cîmpeanu, cel care stă acolo, drept și impecabil, lîngă steagul alb-negru, de peste cincizeci de ani.

Cel mai mult mi-au plăcut două povești. A lui Zoli Ivansuc, boemul deceniului șapte, un fotbalist despre care cei care au trăit și atunci, dar trăiesc și acum, spun că are ceva din Cristiano Ronaldo. Sau, mai bine zis, invers! Plus povestea extraordinară a unui șofer de troleibuz din Cluj, care are U în oase, în volan, în firele ridicate spre cer și, firește, în inimă.

I-am promis tizului Fornade atunci, în iarnă, că voi răsplăti acea noapte alb-neagră de lectură cu un text în Gazeta Sporturilor. Am lăsat pînă acum, pentru acest moment dulce-amar din viața capricioasei doamne U. Condamnată, retrogradată, aproape falită, doamna U se îmbracă în rochie de bal și vine la București să se dea tînără și cochetă. Sărut mîna, doamnă, ce parfum puteți să răspîndiți!