Costel și Robert
Unu. Costel. Să plîngi după Sînmărtean, Szukala și Keșeru, cînd tu mai ai un singur punct avans din cele 13 cu care ai făcut Revelionul, înseamnă să-i lovești pe ceilalți, care au rămas în lot, și apoi să te devalorizezi pe tine însuți.

Invocîndu-i pe cei trei plecați în iarnă, Gâlcă se subevaluează pe sine. Înseamnă că în tur nu el, ca antrenor, nu forța grupului, ci doar cei trei plecați au dus Steaua în postura de lider autoritar. Aici e prima eroare, în a-i jeli în fiecare declarație pe cei trei.
În retur, Steaua a făcut 14 puncte din 30 posibile, adică mai puțin de jumătate. A pierdut de trei ori acasă, cu Rapid și Oțelul, adică ultimele două clasate ale toamnei, și cu Petrolul, scoasă și ea din starea de marasm a primăverii de deznodămîntul cu totul neașteptat. Dacă aceste rezultate s-ar fi înregistrat în prima parte a sezonului, Steaua n-ar mai fi fost lider detașat, ci o echipă de locurile șapte-opt, iar pe Gâlcă, eliminat și din Champions League, nu l-ar fi apucat nu paltonul, ci nici măcar sacoul subțire al lunii octombrie. Putea să se afle patronul nu la Poarta Albă, ci și la Alcatraz, Sing-sing și Doftana deodată, că tot îl dădea afară.
Orice urmă de ordine a dispărut din jocul Stelei, orice idee de grup a fost uitată în trecut. Corect și rentabil cînd lucrurile mergeau, Gâlcă pare incapabil să schimbe ceva acum, cînd ele nu mai merg. „Gestionarea situațiilor de criză” părea doar o materie plicticoasă a facultăților milenariste de management. Iată cum ea devine acum, la Steaua, o temă cît se poate de actuală.
Doi. Robert. Adică Robert Dumitru. Demult n-am văzut un arbitru să ia atîtea decizii proaste într-un singur meci. Dacă și Valeriu Argăseală, în general ponderat în aprecieri față de arbitraj (măcar în amintirea meseriei pe care a practicat-o și el) a spus că a fost „o rușine”, înseamnă că într-adevăr a fost! Inclusiv penalty-ul fals dat Stelei în prelungiri se înscrie cam în același cerc, venind ca o compensație și, probabil, ca un semn de teamă față de reacțiile steliștilor.
O întîmplare cu Robert Dumitru, trăită pe viu, din postura de conducător la Victoria Brănești. Pierduserăm la Timișoara cu 2-1, după ce Zicu marcase spre final golul decisiv dintr-o foarfecă pentru care se sprijinise pe doi adversari. La final, iritați, în drum spre cabine, jucătorii din Brănești îi reproșau de toate. „Robert, un fault nu ne-ai dat și nouă!” „Lasă că v-am dat penalty acum cîteva etape, cu Mediașul!” a fost răspunsul halucinant, pe care l-am auzit venind doar de la doi metri distanță.