Românul nostru e ungur, dar ungurii lor sînt români

Dacă am juca sîmbătă nu cu Ungaria, ci cu Irlanda de Nord, cu Finlanda sau, prin absurd, cu Madagascarul sau cu Insula Paștelui, probabil că ne-am gîndi mai mult la fotbal și mai puțin la afară cu nu știu cine […]

Dacă am juca sîmbătă nu cu Ungaria, ci cu Irlanda de Nord, cu Finlanda sau, prin absurd, cu Madagascarul sau cu Insula Paștelui, probabil că ne-am gîndi mai mult la fotbal și mai puțin la afară cu nu știu cine din țară. Și poate că dacă adversar n-ar fi fost Ungaria, ci altcineva, acel vers de-acum celebru din noul imn, cu ei și cu mama lor, n-ar provoca atîtea discuții.
Dar jucăm cu Ungaria și în asemenea situații procedăm abrupt, univoc și previzibil. Îl zgîndărim pe nea Imi Ienei, care n-a fost doar antrenorul Stelei ’86, ci și, într-o vreme, selecționerul Ungariei. Îl sunăm pe Boloni în arșița de la Doha și-l întrebăm cu cine ține, acțiune la fel de inspirată ca a acelora care-i întreabă pe copiluții de grădiniță pe cine iubesc mai mult, pe mama sau pe tata. Și, peste toate, ne surprinde puiul de moroșan Miriuță, care ne spune că e mai mult de partea Ungariei.

Da, moroșanul Miriuță a crescut cu ceteră, clop, brișcă, slană și, firește, pălincă. A fost coleg la Baia Mare cu Romică Buia, Cristi Vasc, Cristi Balaj, Sorin Frunză, români la fel de verzi ca și el. Dar urcarea lui în fotbal a avut loc în Ungaria. A fost iubit la Gyor și la Ferencvaros, nu la echipele românești. I s-a cîntat imnul maghiar în roșu-alb-verde, și nu cel românesc în roșu-galben-albastru. Și-atunci e normal să se simtă mai apropiat de fotbalul lor decît de al nostru! Cetățeanul Vasile Miriuță e român, dar fotbalistul Miriuta Laszlo e cît se poate de ungur.

La fel, dar pe dos stau lucrurile în cazul lui Ienei, Boloni sau Sătmăreanu I, care povestea zilele trecute că Angelo Niculescu ezita să-l bage într-o partidă decisivă contra Ungariei pentru că se auzise pe la Partid că etnicul maghiar Lajos ar vrea să vîndă meciul.

Mai jos vedeți un teren verde și o încercare de unsprezece al etnicilor maghiari care au jucat pentru reprezentativa României. N-am recurs la nume din anii ’30-’40-’50, cînd în fiecare formulă de start măcar jumătate dintre componenți erau maghiari. Astfel, Bodola, Dobay, Petschovschi, Zavoda I și II sau alții nu apar pe dreptunghiul verde.

Toți cei menționați mai jos (în paranteză aveți numele lor maghiare) vorbeau ungurește acasă, dar transpirau pentru România. Întrebați-i cu cine vor ține sîmbătă și nici unul nu vă va spune că va fi de partea ungurilor.