Pase politice cu Gică Popescu
Astăzi sînt patru luni de cînd Gică Popescu e acolo unde e. În patru luni a ieşit o singură dată, pentru cîteva ore, să-şi ducă tatăl la groapă, în rest şi-a ispăşit canonul demn, fără gulere cervicale, fără ca presa […]
Astăzi sînt patru luni de cînd Gică Popescu e acolo unde e. În patru luni a ieşit o singură dată, pentru cîteva ore, să-şi ducă tatăl la groapă, în rest şi-a ispăşit canonul demn, fără gulere cervicale, fără ca presa de cancan să scrie că sforăie noaptea sau că-şi terorizează colegii cîntînd psalmi. Ba chiar a precizat printr-o scrisoare că eliberarea sau graţierea sa sînt chestiuni strict personale, care nu trebuie să işte conflicte politice sau dispute sociale.
Dar iată că iscă. Apropiindu-se alegerile prezidenţiale şi ascuţindu-se lupta politică, premierul iese la atac îmbrăcîndu-şi doctrina în tricoul fostului mare jucător. Ţine să informeze pe toată lumea că e de acord cu graţierea lui Gică, o susţine din toată fiinţa, are şi avizul Ministerului Justiţiei, dar de la Cotroceni i s-a promis un NU cu voce tare.
Mingea graţierii nu e pasată prin temporizare, ci e şutată direct în tribuna poporului. De acolo, de pe gradene, Victor Ponta aşteaptă aplauze şi voturi. Cine nu-l vrea liber pe Gică Popescu? Cine nu înţelege că omul şi-a recunoscut vina, a plătit ce-a avut de plătit la casieria ANAF?
Justiţia! Ea n-a vrut, ea a decis că Gică trebuie să meargă la penitenciar şi să ispăşească. Inclusiv Gică şi-a asumat condiţia de vinovat, suportînd-o cu demnitate.
Acum, graţierea e un pretext. E cazmaua care sapă încă un şanţ în societate. E ideea care tribalizează şi mai mult o naţie obişnuită să investească neuroni în disputa politică. Pînă acum această luptă între două tabere avide de putere s-a dus pe alte subiecte. Pe eutanasierea maidanezilor, pe Pungeşti, pe Roşia Montana. Acum Gică, obişnuit să se afle la minge, a devenit el însuşi mingea, soarta lui depinzînd de cine şi cum şutează mai tare. Nu e doar lipsă de respect faţă de un om încarcerat. Fiind vorba de Gică Popescu, e chiar un sacrilegiu.
Andrei Crăciun
Maria Andrieş
Alin Buzărin
Radu Cosașu
Costin Ștucan
Oana Dușmănescu
Cristian Geambaşu
Gusti Roman
Ovidiu Ioaniţoaia
Theodor Jumătate
Radu Naum
Tudor Octavian
Cătălin Oprişan
Radu Paraschivescu
Răzvan Prepeliță
Traian Ungureanu
Andrei Vochin
Arhivă
Biografie completă
Toate articolele