Organizare de şantier
Cărămidă peste cărămidă, printre schelele de pe Legia
Ce ne-am dori să ajungem iarăşi acolo, peste vreo doi ani şi jumătate! Acolo, pe stadionul Legia, care poate pînă în 2012 va fi gata şi nu va mai sălta nisipul din […]
Cărămidă peste cărămidă, printre schelele de pe Legia
Ce ne-am dori să ajungem iarăşi acolo, peste vreo doi ani şi jumătate! Acolo, pe stadionul Legia, care poate pînă în 2012 va fi gata şi nu va mai sălta nisipul din gazon, ca pe vremea lui Gravesen!
De fapt, ăsta e scopul! Să ajungem la următorul Euro, să ajungem şi noi undeva, pentru că de vreo 10 ani sîntem într-o zonă gri, de unde nu prea mai ieşim.
La Varşovia, pe şantierul fostei Republici Populare Polone, am făcut ce trebuia să facem. Am construit! Încă o cărămidă, încă un mijlocaş, încă un pefeleu. Încă vedem schele de jur împrejur. La mijlocul terenului se toarnă beton. Apostol, Codrea, Ghioane, Bănel, Roman, Tănase. De pe şantier lipseşte legendarul Dorel. În atac finisăm şi finalizăm. Cu Daniel Niculae, care dă gol mai rar decît ciclul anotimpurilor, dar marchează la naţională. O fi venit Cantona să-l vadă pentru vreo selecţionată de fotbal pe nisip?
După ce marcăm, reorganizăm şantierul. Ne betonăm în stilul Răzvan, departe de poartă. Polonezii trudesc ca nişte mozaicari plătiţi cu săptămîna, cînd ajunge mingea în careul nostru, braţele de macara ale lui Pantilimon se întind. Apostol e de vreo 6 meciuri cu mîna pe mistrie, Răzvan scrie pontajele, pare să facă schimbările cu creionul după ureche, Tănase cu Goian, că doar se apropie finalul şi 1-0 în deplasare e bun, ca la Budapesta. Polonezii nu-i au pe Krasici şi Jovanovici, să dărîme tabela.
Mai avem aproape un an pînă la inaugurarea edificiului. Cînd vor începe preliminariile, molozul va trebui să fie scos, acoperişul va fi obligat să rîdă în soare. Pînă atunci mai avem Israelul, alt şantier în primăvară, şi nişte puncte de lucru cu jucătorii din ţară.
Salopete, băşti pe cap, muncă şi linişte. Dacă le avem pe astea, facem o echipă naţională decentă, onestă şi muncitoare. De strălucit nu strălucim, pentru că prinţii şi briliantele petrec noaptea şi nu pot să vină la schimbul unu, cînd se face prezenţa.