Ofsaiduri legendare

Faza golului de 1-0 al lui Kapetanos va intra în istorie. După unii însă, e interpretabilă

În studioul GSPTV era noapte şi linişte, în aşteptarea replicilor la seismul din Ghencea. Fusese ofsaid, ofsaid mare, iar vocile stăteau la rînd la […]

Faza golului de 1-0 al lui Kapetanos va intra în istorie. După unii însă, e interpretabilă

În studioul GSPTV era noapte şi linişte, în aşteptarea replicilor la seismul din Ghencea. Fusese ofsaid, ofsaid mare, iar vocile stăteau la rînd la telefon. Primul a apărut în eter Ion Crăciunescu. Dacă nici el nu ne lămureşte, atunci cine? Dar parcă mai era mare lucru de lămurit?

Crăciunescu a spus c-a fost ofsaid. Însă era destul de monosilabic, fără chef să se întindă la vorbă. După ce a plecat de pe fir, am şi înţeles de ce. Ofsaidul Stelei cu Alba Iulia a semănat mult de tot cu ofsaidul Rapidului din finala Cupei cu Petrolul, din ’95. Atunci arbitru de centru era chiar Crăciunescu, iar la linie se afla Zoli Erdei. Fază fixă din lateral, 4-5 rapidişti în spatele apărătorilor ploieşteni, de unde Iulian Chiriţă a marcat uşor, ca la antrenament. De fapt a egalat, pentru că ploieştenii conduceau cu 1-0, au şi învins pînă la urmă, la loviturile de la 11 metri. La 10 ani distanţă, Petrolul a celebrat evenimentul printr-un meci-remember, cu mulţi dintre protagoniştii finalei originale. A fost sunat şi Crăciunescu, dar a declinat invitaţia. A venit în schimb Zoli Erdei, omul cu ofsaidul. A glumit, era volubil, plin de viaţă. Şi-a adus aminte cum atunci, imediat după finală, a spus că a lăsat faza ca să prelungească suspansul.

După meci, în vestiar, i s-a făcut rău. Foarte rău. S-a prăbuşit pe banchetă. Organizatorii l-au luat pe sus să-l ducă la spital. Şi-a dat sufletul pînă să ajungă. La fix un deceniu de la evenimente, Erdei murea amintindu-şi faza care i-a adus celebritate negativă. Avea doar 55 de ani, fusese arbitru bun, om activ, cu afaceri, intrase în politică, era sănătos tun. Probabil că retrăirea acelor clipe i-a fost fatală.

Ion Crăciunescu n-a spus nimic, dar probabil că văzînd faza cu ofsaidul din Ghencea, s-a gîndit la fostul său camarad, căzut la comemorarea bătăliei. Ceea ce l-a şi îndemnat la acea atitudine reţinută. E o formă de a spune adevărul cu decenţă, fără zgomot. Decent a fost şi Stoichiţă, cînd a zis, la cald, că s-ar putea să fi fost ofsaid. Se vedea şi de pe bancă, şi de la nivelul privirii „centralului”, de oriunde.!

Numai din lojă nu! Telefonul preşedintelui Argăseală a pătruns abrupt în studio, ca şi verdictul său. Faza e interpretabilă! Ia auziţi!  N-a mai contat nici că Valeriu Argăseală a fost asistent FIFA, ci doar că-l şicanaseră mai devreme Dinu Gheorghe şi George Copos, băieţii veseli şi cîrcotaşi de la miezul nopţii. Decenţa serii şi-a nopţii s-a topit imediat. E adevărat şi că Dinu Gheorghe îl jignise pe Argăseală. Dar nici chiar aşa nu poţi să transformi neinterpretabilul în interpretabil. Măcar Zoli Erdei a zis c-a vrut să dea serii suspans, iar apoi a plătit cu viaţa.