Anonimă, dar să ştim cu toţii
Din două în două zile apare cîte o scrisoare nesemnată, despre nereguli din arbitraj
Nu tot ce zboară se mănîncă şi nu tot ce se trimite anonim e adevărat. Aceasta e rezerva sub care trebuie să luăm avalanşa de epistole […]
Din două în două zile apare cîte o scrisoare nesemnată, despre nereguli din arbitraj
Nu tot ce zboară se mănîncă şi nu tot ce se trimite anonim e adevărat. Aceasta e rezerva sub care trebuie să luăm avalanşa de epistole electronice incriminîndu-l pe şeful arbitrilor. De la bun început, anonimatul scuteşte de răspundere. El poate aduce informaţii, dar caracterul lor e relativ, greu de dovedit, ambiguu.
Ce se spune în abundentul epistolar anonim despre Vasile Avram?
„A întors arbitrajul cu 10 ani în urmă, prin permiterea revenirii în forţă a şpăgii şi a traficului de influenţă”. Afirmaţii vagi, unilaterale, aproape imposibil de probat.
„Vizează postul de preşedinte al FRF, ajutat de cei 40 de AJF-şiti şi de Condescu”. Pare o ipoteză ştiinţifico-fantastică. De 20 de ani, pe Mircea Sandu nu-l clinteşte nimic şi vine Avram cu ajefeurile din dotare plus abatajele huilei şi-l dă jos! Să fim serioşi! Jules Verne a murit acum o sută de ani! N-a reuşit Gică Popescu, avînd în mînă un program coerent, o să izbutească Avram, care încă nu şi-a manifestat sonor această intenţie, ci pare mai degrabă un şef de campanie al actualei puteri?
Pînă aici avem de-a face cu încercări literare trimise pe mail. dar, printre rînduri încărcate de ficţiune, Avram poate fi întrebat de o serie de lucruri reale, la care trebuie să dea răspunsuri credibile.
1. Aşa cum se scrie în „anonimă”, de ce după prima scrisoare, publicată de Gazetă în preziua examenelor de promovare, subiectele ţinute în sertar au apărut imediat pe site-ul arbitrilor?
2. De ce persoane precum Crăciunescu, Huzu, Lăzărescu nu sînt în CCA, acolo unde activează diverşi anonimi, fără dimensiune, însă subordonaţi orbeşte şefului?
3. De ce s-a schimbat regulamentul care interzicea părinţilor de arbitri să ocupe funcţii în Comisie?
4. De ce Stan Prodan, o persoană fără nici un fel de istoric în arbitraj, a fost desemnat observator la Steaua-Rapid, pus să evalueze nişte arbitrii FIFA, nivel la care el n-a ajuns niciodată?
5. De ce pe listele de observatori de la eşalonul doi apar toţi şefii de AJF, iar arbitrii cu ani în şir pe prima ligă observă doar la eşalonul trei?
6. De ce a adus la Poli-Steaua un arbitru spaniol care etapa trecută a comis-o rău în campionatul iberic şi care, în mod normal, e reţinut de la delegări?
7. De ce fiul său, proaspăt promovat pe lista FIFA, şi un arbitru foarte bun primeşte mereu meciuri, deşi mai greşeşte uneori, în timp ce alte ecusoane FIFA, care au deja delegări în Cupele europene, fie sînt trimişi la matineu, fie sînt lăsaţi să-şi petreacă week-end-urile în familie?
Autorii scrisorilor electronice spun că ei sînt consideraţi anexe ale fenomenului, de aceea nu merită să-şi semneze epistolele. Fals! Nu le semnează de frică, să nu fie daţi afară. Într-un sistem normal, dacă vii cu acuze concrete şi semnate, n-ai probleme. Dar sîntem noi oare într-un sistem normal? Aceasta ar fi a opta întrebare!t de la delegări?