Antrenorii nu mai locuiesc aici

Nu numai inginerii români pleacă. Antrenorii fac la fel

Revedem cu plăcere şepcuţa lui Halagian, pe care erudiţii mileniului trei îl trec în răboj drept „antrenor al cooperativei”, uitînd că Armeanul are două titluri cu Argeşul, unul în meciul acela […]

Nu numai inginerii români pleacă. Antrenorii fac la fel

Revedem cu plăcere şepcuţa lui Halagian, pe care erudiţii mileniului trei îl trec în răboj drept „antrenor al cooperativei”, uitînd că Armeanul are două titluri cu Argeşul, unul în meciul acela de neuitat, cu Dobrin bătînd-o aproape singur pe Dinamo.

Imediat, comparaţiile ne-au trimis cu 10 ani în urmă. Halagian, Dinu, Stoichiţă. Antrenorii din 2009, cam aceiaşi ca în 1999. Sau măcar trei dintre ei. La vreme de criză nu-ţi mai cumperi haine noi, te îmbraci cu ce ai, eventual dai paltonul la întors, ca în vremea stofei luate pe puncte. Da, dar în plină criză, Halagian, căruia între timp i-au crescut legendarele nepoţele şi nu mai are pe cine plimba, vine şi face două remize la Dinamo şi la Steaua, dovedind că antrenoratul e ca mersul pe bicicletă, adică nu se uită. Cine a ştiut o dată să antreneze va şti mereu, iar Halagian va putea scoate puncte în prima Ligă şi la 80 de ani, dacă va fi sănătos.

Venerabilul armean antrenează nu neapărat pentru că e criză şi nu sînt bani. El apare cu succes la rampă şi pentru că remarcaţii ultimilor ani nu mai locuiesc în acest campionat. Olăroiu a plecat la zerouri multe, Răzvan Lucescu a ales echipa naţională, pe Boloni e greu de crezut că-l va interesa vreodată o echipă din România, Andone şi Rednic au ales şi ei alte zări. Zenga, pentru că şi el e un produs al României, a ajuns la Palermo, acolo unde nu l-ar fi luat nimeni dacă nu făcea ce-a făcut cu Steaua.

Ei sînt numele ultimilor ani, plus Mircea Lucescu, plus Iordănescu, dar ei pot fi numiţi oamenii ultimelor decenii. Dacă aceste nume, opt-nouă, ar accepta ofertele patronilor primei Ligi, o mare parte a fotbalului ar fi rezolvată. Dar sus-amintiţii au alte preocupări, preferă nu numai alţi bani, ci şi altă atmosferă. În Serie A nu stai, exemplul lui Zenga, doar pentru chenzină, ci şi pentru a-l vedea duminică de duminică pe Pirlo, pe Totti sau pe Del Piero.

Priviţi-l cu atenţie pe Dan Petrescu, luaţi-i autografe, pozaţi-vă cu el, pentru că în curînd o să plece. Un titlu, un drum luminos în Liga Campionilor, par să fie de ajuns. Probabil la vară va merge într-un loc unde nu doar c-o să fie plătit mai bine, dar nu va mai trebui să facă şmotru, adică să scoată fotbalişti de Champion’s League din nişte foşti ciulini de Bărăgan.

În locul său, criza va mai aduce un „vechi”, cine ştie, poate Bondrea, poate Gigi Mulţescu, poate Sdrobiş. Aici rămîne fie cine se adaptează, fie cine n-are de ales. Dacă vreţi o premoniţie, următorul care va pleca, după Dan Petrescu, va fi Pustai, iar după el, cine ştie?, poate Ionuţ Badea. Generaţiile şcolii lui Mircea Rădulescu îşi vor organiza revederile în străinătate, iar noi vom analiza la miezul nopţii faze litigioase, să vedem dacă arbitrul avea cumva acoperire regulamentară.