Un bărbat pe nume Ema
Rezervă, dublură, erou. Aceştia sînt paşii portarului care aduce puncte
Dolha n-a fost cel mai bun doar la Braşov, ci în toată această toamnă. Să-i punem lîngă el şi pe Andrei Cristea şi Torje. Poate şi pe Lucică Goian, şi […]
Rezervă, dublură, erou. Aceştia sînt paşii portarului care aduce puncte
Dolha n-a fost cel mai bun doar la Braşov, ci în toată această toamnă. Să-i punem lîngă el şi pe Andrei Cristea şi Torje. Poate şi pe Lucică Goian, şi pe Tamaş, uneori pe N’Doye. Ei sînt acum greii lui Dinamo. Nu Claudiu, nu Prince Adrian, nu Săgeată. Nu Zicu, nu Moţi, nu adusul din Primera, Molinero, care stă în umbra lui Scarlatache.
E un sezon cu totul pe dos. Dinamo nu prea mai atacă, pentru că Bonetti i-a pilit colţii. Stă bine pe teren, iar cînd se clatină, pentru că n-ai cum să nu te clatini atunci cînd ai agonizat aproape un an întreg, vine Dolha.
Fără zgomot, fără promisiuni. În fond, el a venit doar să-l dubleze pe Lobonţ. Să aibă Pisica un pui de rezervă. Cînd s-a accidentat Lobby, se cam speriase. De vreo doi ani nu prea mai apărase, părea emotiv, s-a mai şi lovit. Părea să nu mai vadă malul, înota undeva între nişte bare care nu se văd.
Braşovul trage 22 de şuturi, 9 pe poartă, Dolha nu ia gol. Nu ia nici la Craiova, nici la Steaua. Cu Urziceniul zboară printre bare, pregătind parcă golul lui Torje, din ultima secundă. Apără bine la Graz, limitează scorul cu Panathinaikos. O statistică plictisitoare în bine. Dolha remarcat, Dolha nota 8, Dolha nota 9. Parcă sînt titluri de ziare ieşite din filmele americane cu personaje care urcă fulminant.
La Ema n-a fost nimic fulminat, ci lent. După Rapid şi Wisla Cracovia, parcă dispăruse. Tuşă, bancă de rezerve, sacul cu mingi cărat în spate, condiţie umilă, de portar de rezervă. L-o fi întrebat vreodată cineva pe un portar de rezervă ce simte şi ce vrea? Să apere bine titularul şi să-i intre şi lui un pic de primă în buzunar sau să greşească titularul şi el să treacă la treabă?
Pe braţul lui Emilian stă acum banderola. El nu e un căpitan etern, precum Mirel Rădoi, Chivu, Gică Popescu. E un căpitan dobîndit, trudit în plonjoane, rar în declaraţii, vorbind puţin, ca ardelenii, şi plecînd la treabă, să-şi frece coatele şi genunchii de noroiul toamnei. Pe mailul lui nu vine nici o convocare, probabil pentru că nu face parte din GRUP. Acel grup care ia 5-0. Două selecţii, atît a strîns pînă la 30 de ani. Plus un loc în pieptul acelora cărora văd că pe poarta lui Dinamo se trag 9 şuturi pe meci, apărate de un bărbat înalt, pe care lumea îl strigă ca pe o fată.