Fiecare cu vinovaţii lui

Ba Răzvan Lucescu, Ba Mutu, ba arbitrul, ba sistemul, în funcţie de interes

Ştiam demult că România e unită ca ochii găinii, dar nu credeam că la priveghi, în loc să plîngem decent răposatul, adică echipa naţională, ne răfuim dezlegîndu-i […]

Ba Răzvan Lucescu, Ba Mutu, ba arbitrul, ba sistemul, în funcţie de interes

Ştiam demult că România e unită ca ochii găinii, dar nu credeam că la priveghi, în loc să plîngem decent răposatul, adică echipa naţională, ne răfuim dezlegîndu-i picioarele şi încercăm să plătim poliţe, străduindu-ne să părem, totodată, mai deştepţi decît sîntem în realitate.

În zilele care au trecut după Maracana (ce onoare pe noi să pierim pe un cîmp de luptă cu nume celebru, chiar dacă e surogatul slav al monumentului de la Rio!) ne-am făcut mendrele mai ceva ca de obicei, vorbind mult şi prost în funcţie de cum ne-a mînat interesul şi identificînd vinovatul exact acolo unde aveam noi, personal, o problemă.
Îl lăsăm pe Borcea, care a găsit de vină presa, neînţelegînd că fără ajutorul ei, uneori mai intens decît era cazul, nu i-ar fi văzut nimeni nădragii roşii şi scurteica de dresor de hîrciogi!

Şi mergem la acei domni preşedinţi care demult i-o coceau lui Răzvan Lucescu, pentru că într-o împrejurare sau alta nu le-a convocat cutare jucător. Au înghiţit în sec după Paris, n-ai ce să spui după 1-1 pe terenul Franţei, chiar dacă erau de spus destule. Acum, ieşiţi de după cotitură, impetuoşii dau tare, combat adînc, plătindu-şi cu vîrf şi îndesat frustrările.

Îl lăsăm şi pe magistrul Mircea Lucescu, în opinia căruia marele vinovat e arbitrul. Am mai vorbit despre asta, la 5-0 arbitrul e vinovat aşa cum trebuie trasă la răspundere Sexy Brăileanca pentru deriva continentelor.

Trecem la cei care au prins prilejul să se răfuiască acum cu Federaţia. De pildă, sindicalistul norocului bun de suprafaţă, Marin Condescu, găseşte grave lacune sistemului, îndemnîndu-ne la profunzime în judecată şi punînd tunurile pe conducerea federală. Fără îndoială că Federaţia e vinovată, dar e aceeaşi Federaţie pe care domnia sa o sprijinea masiv nu demult, îndemnînd ortacii din colivii ai fotbalului s-o voteze neabătut.

În fine, Mutu. În urmă cu cîteva luni îl certau fraţii Becali şi-l apăra Nicu Gheară. Acum e invers. Giovani şi Victor, faţă de care Briliantul nu-şi va putea plăti niciodată datoriile morale, încearcă să-l scoată din încercuire, în vreme ce dinspre fostul Nicu, actualul domnul Nicu, vin aparente săgetuţe, care de fapt sînt obuze camuflate în înveliş de napolitană. Fireşte că şi Mircea Sandu, în calitate de frenetic vizitator al localităţilor Ibiza, vara, şi Kitzbuhel, iarna, încearcă să fie cumva aspru  faţă de Mutu, dar, ca în multe dintre cazuri, lasă răspunderea altora.

În 2055, cînd vom pierde cu 55-0 pe vreo altă Maracană, vom fi la fel. Strănepoţii patronilor vor înfiera strănepoţii selecţionerului, asta e clar. Iar sindicaliştii şi impresarii, în funcţie de vremuri, vor ataca sau vor apăra Federaţia şi pe cine ştie ce viitor Briliant, care acum nu e nici măcar în scrisori, nici măcar în conversaţii sterile pe mess. Unde despre ţară se va putea scrie la fel. D kkt.