O secundă şi şase zile

Atît le-a lipsit lui Gigi Becali şi Basarab Panduru pentru ca lucrurile să stea cu totul altfel

O secundă. Secunda în care, imediat după meci, Gigi Becali a intrat  la GSP TV şi a invocat impardonabilul afront pe care l-a […]

Atît le-a lipsit lui Gigi Becali şi Basarab Panduru pentru ca lucrurile să stea cu totul altfel

O secundă. Secunda în care, imediat după meci, Gigi Becali a intrat  la GSP TV şi a invocat impardonabilul afront pe care l-a suferit la pauză. De atunci a fost clar că Bergodi are zilele numărate. Pînă la urmă, deşi Radu Naum şi Cristi Geambaşu încercau să-l înmoaie pe finanţatorul de la miezul nopţii, n-a fost vorba de zile, ci de minute, pentru că sîngele lui Gigi fierbe mai repede ca apa. Că doar de-aia e patron, europarlamentar, machidon şi miliardar.

Dacă s-ar fi lipit de patron vreun miligram de eurodiplomaţie, acesta ar fi determinat îngroparea megaincidentului şi maxiafrontului. Ar fi spus că-l demite pe Cristiano pentru lipsă de rezultate, iar italianul ar fi trebuit să accepte hotărîrea. Cu tot lotul subţire (pe care italianul, fie vorba între noi, l-a acceptat) e greu să speri că vei continua atunci cînd tu faci un singur punct acasă din 9 posibile cu CFR, Dinamo şi Urziceni şi atunci cînd abia scoţi, cu chiu, cu vai, un amărî de 0-0 cu Tiraspol. La Steaua, la Lazio sau oriunde în lume, cînd ai astfel  de rezultate, dacă nu pleci tu singur, aştepţi să fii dat afară din clipă în clipă. Bergodi ar fi fost martirul totalitarismului becalian doar dacă după întîmplarea de la pauză ar fi determinat echipa să cîştige cu 3-0. Aşa, e numai unul dintre cei 11 antrenori care pleacă.

La  Panduru intervalul de timp e ceva mai larg de o secundă. Şase zile. Numit vinerea trecută, fostul decar s-a comportat elegant şi a apucat să spună că nu-i va urma lui Bergodi pe bancă.  Teoretic, dacă n-ar fi dat acea declaraţie, Basarab ar fi fost următorul antrenor al Stelei. S-a şi sperat în răzgîndirea sa, dar, aşa cum a venit vinerea trecută şi a spus pe faţă ce are de gînd să facă, tot aşa au rămas lucrurile şi în joia următoare.  Dacă ar mai fi tărăgănat cîteva zile numirea în postul de manager sportiv, probabil că acea întîrziere l-ar fi propulsat direct pe bancă. Iar el ar fi putut deveni, mai mult decît Stoichiţă, acel antrenor care să reuşească să conducă Steaua împăcînd în acelaşi timp loja, echipa şi peluza.

Cum se vede, uneori e bine să fii diplomat, iar alteori e bine să aştepţi. Nici lui Gigi Becali, nici lui Panduru n-ai cum să le ceri asta. Ei sînt aşa cum sînt, primul etichetat universal drept personaj negativ, al doilea om direct, care are acelaşi conţinut în guşă şi-n căpuşă. În faţa lor, Steaua! O echipă fără busolă, cu jucători relativi, luaţi cum s-a putut, şi un public pe care Panduru va trebui să-l readucă acolo de unde l-a gonit Becali. Grele vremuri, în care aproape că n-ai de ce să te mai duci la pauză, în vestiar. Nu prea ce să spui şi nici cui să spui!