O ramă pentru derby

În sfîrşit, românii au văzut un meci de calitate: Steaua-CFR

Campionatul e teritoriul în care toată lumea se apără. Vine Fane Stoica pe Dinamo, speculează şi ia trei puncte. Campioana bate Rapidul după ce scoate de două ori, în finalul […]

În sfîrşit, românii au văzut un meci de calitate: Steaua-CFR

Campionatul e teritoriul în care toată lumea se apără. Vine Fane Stoica pe Dinamo, speculează şi ia trei puncte. Campioana bate Rapidul după ce scoate de două ori, în finalul meciului, mingea de pe linia porţii. Cîrţu bagă măcar ţeava de eşapament a autobuzului în poartă şi ia trei puncte Vasluiului. Ceahlăul intră cu două autobaze în teren şi scoate egal la Galaţi. E ţara apărărilor, e ţara lipsei de veleităţi şi de curaj, e ţara înghesuielii, unde unii joacă şi pierd, alţii bubuie şi se aleg cu puncte.

Steaua-CFR merită pus deoparte pentru că a fost altfel. Pentru că nimeni n-a venit să se zidească pe sine însuşi în pereţi, ca să reziste mînăstirea. Steaua şi CFR sînt echipe bune, cu antrenori buni (o vreme am crezut că Antonio Conceicao nu poate fi decît matroz pe corăbiile lui Magellan, dar a dovedit că are calităţi de căpitan) şi au jucători buni. Yssouf Kone e omul capabil să preia perfect o minge venită de la 40 de metri, Peralta are momente de decar veritabil, deşi pe spate poartă 8, Dubarbier sprintează mereu, Mara dă bine în minge şi e capabil să bată corner direct pe capul lui Dario Flores. Surdu şi Stancu aproape că încep să se scrie împreună, fără pauză, Kapetanos e vîrf adevărat inclusiv în accepţiunea lui Gigi Becali, Onicaş creşte, Golanski aduce echilibru într-o apărare încă bulversată de plecarea lui Goian.

Un meci bun e atunci cînd ambele echipe joacă. CFR a dat gol în minutul 3, dar n-a început să bubuie mingile, patent Florin Marin la Galaţi. Steaua a venit mereu din urmă, şi la 1-1, şi la 2-2, a avut energia tinerească de a se ataca o echipă matură, funcţională şi în lipsa turnurilor Dani şi Cadu şi a semiuşorului Culio, care sigur ar fi avut ceva de spus în jumătatea lui Bergodi.

Le aşteptăm pe CFR şi pe  Steaua în grupele UEFA, să ne lungească şi să ne bucure serile de joi. Sarajevo şi, vorba lui Porumboiu, irlandezii de la Sfîntul Petrică, n-au cum să le pună piedică. Ele şi celelalte patru care mai sînt trebuie să aducă puncte, pentru că tot ele sînt cele care vor vrea să meargă în Europa, cîte 6-7 la număr, anii următori. Restul plutonului e de decor şi se va dezumfla. Poţi să te aperi un meci, două, nu un campionat întreg. Fotbalul se joacă, nu se păcăleşte.

La final, două vorbe şi despre Deaconu. Derbyul a fost bun şi pentru că arbitrul i-a permis asta. A fluierat puţin, i-a lăsat pe jucători să-şi vadă de treabă, a dat cartonaşe puţine, la final, şi numai cînd a fost neapărată nevoie. Craiova-Dinamo, de etapa trecută, putea fi la fel de bun precum Steaua-CFR, dacă n-ar fi avut atîtea întreruperi. Sandu Tudor ştie de ce!