Tavanul alb al Stelei

Bergodi are mai multe libertăţi decît oricare din ultimii antrenori ai Stelei

Cînd Gigi Becali spunea că tavanul e negru, păi negru rămînea, indiferent dacă glasul său se auzea de la Palat, de la Vadu Roşca, din arest sau din […]

Bergodi are mai multe libertăţi decît oricare din ultimii antrenori ai Stelei

Cînd Gigi Becali spunea că tavanul e negru, păi negru rămînea, indiferent dacă glasul său se auzea de la Palat, de la Vadu Roşca, din arest sau din Parlamentul Europei. Ani la rînd s-a mers pe acea autocraţie pe care nimeni n-avea curajul s-o conteste, iar Steaua, în plină perioadă a economiei de piaţă, era o mostră de centralism democratic, marca 1980 şi ceva. Nici nu mai trebuie exemplificat, multă lume, de la Hagi la MM Stoica, de la Arturo la Adi Ilie simţind apariţia acelui moment în care practic nu mai aveau cu cine să discute. Tavanul era negru, negru închis, în ciuda lavabilei imaculate care-l acoperea.

Bergodi s-a lăsat greu să vină la Steaua, a semnat aproape cînd jucătorii ieşiseră la încălzire pentru turul cu Ujpesti, şi s-a uitat în urmă. Dacă aşa n-a mers, cu intervenţii de la centru, înseamnă că trebuie procedat atminteri. Prima măsură, telefonul lui „Mache” Ianuli pe bancă trebuie să stea în poziţia off. A doua, Semedo nu e în cărţi, pleacă, independent de sutele de mii cu care trebuie să se autorăscumpere. A treia şi a patra, Surdu şi Szekeli joacă obligatoriu, indiferent înaintea cui.

Cea mai de succes intervenţie prin alunecare a fostului stoper de la Lazio a fost cea în favoarea suporterilor din peluză, pe care patronul îi excomunicase, din cauza amenzii pe care e nevoit s-o plătească tocmai acum, la vreme de criză, cînd pînă şi foştii miliardari împuşcă moneda de un euro cu bastonul. Fanii vor fi la locul lor, în spatele porţii, iar riscul va fi preluat de Bergodi. Dacă se mai întîmplă blestemăţii, el răspunde, în joc e obrazul său de nobil, pentru că Lazio e echipa aristocraţiei romane, în vreme ce rivala AS Roma e clubul oamenilor de rînd.

Lui Bergodi i se permit de la stăpînire atîtea libertăţi şi pentru că pînă acum i-a ieşit tot. Prin comparaţie, compatriotul său de la Dinamo, Bonetti, după rezultatele jenante din pregătiri, probabil că n-are curajul să deschidă gura. Cît timp ai rezultate, poţi umple la loc peluza, poţi titulariza pe cine vrei, poţi fi şeful de pe bancă al unei echipe obişnuite să fie telecomandată din lojă.

Pe mai departe, lucrurile ţin tot de lojă, nu de bancă. E greu de crezut că Steaua va obţine 34 de victorii în campionat şi va cîştiga Europa League fără să piardă un meci. De văzut care vor fi relaţiile atunci cînd treaba va merge şi ceva mai prost. Bergodi pare să fie genul de om civilizat, afabil, dar de necălcat pe coadă. A plecat de la Rapid şi de la CFR în momentul în care a simţit că altcineva hotărăşte în locul lui. Paradoxal, timpul cît va sta la Steaua nu depinde de el, ci de Parlamentul Europei. Dacă instituţia îl va cizela pe patron, îl va învăţa că în lumea contemporană a te băga peste antrenor e echivalent cu a repara limuzina cu ranga, atunci Steaua poate face treabă. Arta de a supravieţui unui eşec întrece în dimensiune pînă şi abilitatea de a cîştiga mereu.