Unirea dintre coperţi
Ditamai Marca s-a interesat de campioana României
Andrei Niculescu, şeful Internaţionalului, se plimbă cu telefonul în mînă prin spaţiile comune ale fotbalului intern, unde băieţii stau, precum telefonistele de la PTTR pe vremuri, cu telefoanele lipite de ureche, doar-doar reuşesc […]
Ditamai Marca s-a interesat de campioana României
Andrei Niculescu, şeful Internaţionalului, se plimbă cu telefonul în mînă prin spaţiile comune ale fotbalului intern, unde băieţii stau, precum telefonistele de la PTTR pe vremuri, cu telefoanele lipite de ureche, doar-doar reuşesc „să spargă” la pagina întîi cu vreun transfer mai acătării. Pînă acum vara a fost secetoasă, Gerlem, Bourceanu, est-europenii Stelei şi cam atît. Pare să fie o zi ceva mai rodnică. Se aude ceva de Alex Piţurcă la Braşov, iar apoi pare să se lege şi povestea cu Gîngioveanu la Vaslui. Într-adevăr, Porumboiu îl laudă demult în declaraţii, l-a numit şi „dracul gol”, iar acum îl aduce între dracii plini Gerlem şi Wesley. Se conturează Molinero la Dinamo. Cine e Molinero? Levante, Atletico, Malaga, parcă. Fundaş dreapta. Niculescu zice că-l ştie, dar ăsta nu-i un argument. Probabil că el îi ştie şi pe cei din echipele satelor pe care le colinda Don Quijote.
Dar nu de asta insistă Andrei printre posturile telefonice „cu provincia” ale celor de la fotbal intern. Cere insistent o echipă de bază a Urziceniului. Imediat, ca în Poiana lui Iocan, apar păreri. Lipsa transferurilor mari încurajează şueta, iar joaca de-a 11-le probabil scoate din letargie imaginaţiile. Pădureţu sau Paraschiv? Onofraş sau Rusescu? S-o „face” pînă la urmă Tavarez, brazilianul din Slovenia?
„Hai mai repede, că trebuie să i-o dau lui Pablo!”. Cine-i Pablo? Pablo Brotons, de la Marca. Au schimbat mail-uri despre Molinero. Pablo s-a ocupat de Atletico Madrid, a lucrat apoi la Internaţional, iar acum face suplimentele. De-asta-i trebuie Unirea! Marca scoate la fiecare sfîrşit de vară un ghid al sezonului. Dacă vă gîndiţi la o broşurică de buzunar, nu vă gîndiţi bine. E un cărţoi de vreo 400 de pagini, pentru iubitorii de literatură e o carte chiar mai groasă decît „Pagini Aurii”. Acolo, între acele coperte, e tot! Prezentarea amplă a echipelor din Primera şi Segunda. Apoi, clasamentele principalelor campionate din Europa. În fine, materiale documentare despre Liga Campionilor. „La Guia de la Liga, 2009-2010”, aşa va scrie pe coperta ceaslovului. Urziceniul va avea un capitolaş, printre numele imense ale Ligii. Oraş, stadion, antrenori, lot, performanţe, statistică. E ceva să fii între aceleaşi coperte cu lumea bună.
Stăm şi ne gîndim dacă spaniolii nu cumva n-au ce face. Dacă la ei căldura n-o fi mai mare decît la noi, să le înfierbînte imaginaţia. Cînd ţi se transferă pe sub nas Cristiano Ronaldo sau Kaka, Zlatan, cînd Benzema la Real deja e o mişcare de plan secund, pe tine te doare de necunoscuta campioana României! E meserie curată – dacă pică Real cu Unirea, lumea vrea să ştie tot despre adversar, nu? – dar e şi mîndrie. Undeva în răcoarea Scoţiei, printre două poveţe de la Bursuc, Galamaz, Apostol şi ceilalţi probabil c-au sughiţat cînd cineva de la Marca a dat un mail în România să se intereseze de viaţa lor!