Procurorul de la Păltiniş

În faţa arbitrilor români, la curs, va sta un om al legii

Discretul domn Huzu, de o lună şef al CCA, s-a cuibărit la Mogoşoaia, acolo, la iarbă verde şi aer curat, de unde pritoceşte noul sezon, care va fi, […]

În faţa arbitrilor români, la curs, va sta un om al legii

Discretul domn Huzu, de o lună şef al CCA, s-a cuibărit la Mogoşoaia, acolo, la iarbă verde şi aer curat, de unde pritoceşte noul sezon, care va fi, ca toate celelalte, cel mai greu din ultima vreme. Eventualele ieşiri la rampă sînt doar ale ceva mai vocalului adjunct Dan Lăzărescu, bucureşteanul pe care provincialul Aron îl lasă liber printre microfoanele televiziunilor şi probabil că aşa va face şi după ce va începe campionatul, iar scandalurile vor apărea negreşit.

De la Mogoşoaia la Păltiniş, acolo unde arbitrii vor fi reciclaţi la doi paşi de bordeiul lui Noica, lipit de acea stîncă dintre brazi, Huzu trasează un arc la capătul căruia plasează un procuror şi un psiholog. Două persoane, una specializată în echilibrul moral, omul legii, şi alta în echilibrul mental, psihologul, vor încerca să dreagă ce mai e de dres, vor vorbi unor oameni ai căror colegi au avut cătuşe la mîini şi asupra cărora planează mereu neîncrederea, cu atît mai mult cu cît rechizitoriile DNA vorbesc de cifre cu puţine zerouri, 3.000-5.000 de euro, pentru care purtătorii ecusonului au acceptat să abandoneze calea cea dreaptă.

Interesant cum vor suna expunerile, mai ales cea a procurorului. Dacă va vorbi lung şi  livresc, cu paragrafe pe masă, cu multe articole, alineate şi prevederi de lege, atunci nu va face decît să bifeze o acţiune, eventual să ia o diurnă şi să plece acasă ozonificat şi împăcat că a dus „muncă de prevenire”. Mai degrabă ar trebui să expună scurt şi la obiect exemplele concrete din dosarele de la Piteşti. Cum se poate frînge prematur, la 27 de ani, în plină ascensiune, o carieră ca a lui Bogaciu sau cum se pot compromite 15 ani de arbitraj, cu bune şi cu rele, în cazul lui Corpodean. Iar acel fişier video, acele imagini cu Corpodean dus spre dubă cu mîna legată în cătuşe alături de a unui cercetat pentru viol e cea mai limpede şi cea mai înfricoşătoare dovadă că arbitrajul poate deveni foarte uşor un domeniu riscant, în care într-o clipă poţi pune la bătaie tot, imagine, carieră, credibilitate.

Plus că, dincolo de prezenţa fizică a salariatului DNA, arbitrii, cei care au mai rămas, au, fără îndoială, propriul lor procuror interior. Acest duh, această alcătuire invizibilă, e prima care anchetează. Ea te poate trimite imediat nu în instanţă, ci în faţa propriei judecăţi, care e cel mai drept tribunal din lume.