Un fel de dreptate pentru Crăciunescu

Fostul arbitru a fost numit supervizor. Ce e aia supervizor? 

De cîţiva ani, Ion Crăciunescu nu-şi găseşte locul în fotbalul căruia i-a pus viaţa la dispoziţie. Înlăturarea de la CCA, apoi conflictul cu Mircea Sandu&Lupescu&Prunea l-au transformat pe arbitrul finalei […]

Fostul arbitru a fost numit supervizor. Ce e aia supervizor? 

De cîţiva ani, Ion Crăciunescu nu-şi găseşte locul în fotbalul căruia i-a pus viaţa la dispoziţie. Înlăturarea de la CCA, apoi conflictul cu Mircea Sandu&Lupescu&Prunea l-au transformat pe arbitrul finalei Ajax-Milan într-un disident de lux, într-un fel de Andrei Saharov cu domiciliu obligatoriu la Recursul Etapei. A refuzat recenta decorare centenară într-un mod sonor şi vizual, iar de cîte ori are prilejul declamă fraze contondente la adresa demnitarilor fotbalului.

Printr-o recurenţă discutabilă, Crăciunescu nu poate fi observator, pentru că are fiul arbitru activ. Interdicţie inoperantă cît timp fostul şi actual arestatul preşedinte al CCA avea şi el fiul măcar la fel de arbitru precum Teo Crăciunescu. Genul de lege românească, ale cărei excepţii funcţionează în favoarea prietenilor şi împotriva contestatarilor. Plasarea lui Crăciunescu în afara fenomenului vreme de cîţiva ani, care pentru arbitrajul românesc numai buni n-au fost, poate fi echivalentă doar cu acceptarea în corpul observatorilor a diverşilor trepăduşi care acoperă hoţii, îngăduie jafuri şi se mai regăsesc, uneori, la zile mari, pe listele DNA.

Indezirabil la Federaţie, Ion Crăciunescu şi-a găsit dreptatea şi placida reparaţie morală la Liga lui Mitică Dragomir. Pentru cine nu ştie, prietenul său de la Craiova şi de la Vîlcea de vreo 40 de ani încoace. LPF a scos de sub tiparniţă o listă cu 12 apostoli, cîţi în „Cina cea de taină”, aceştia urmînd a supraveghea totul, echipe, arbitri, observatori, salvare, pompieri, jandarmi şi ce-o mai fi. Ca o ironie a sorţii, Mircea Sandu, şeful lui Mitică la Federaţie, devine automat subalternul acestuia pe linie de supervizorat şi de Ligă.

E o listă care face reparaţii morale, dar care nu are nici un rost. Ion Crăciunescu, Huzu, Vasile Avram, Abrudan şi ceilalţi „foşti” puteau să figureze drept observatori de arbitri, iar restul persoanelor, gen Mihalache sau Valentin Alexandru, să fie observatori de joc, ceea ce-au şi fost pînă nu demult. Aceşti supervizori, persoane teoretic importante, au aceeaşi utilitate incertă şi un rol decorativ. E un panou de onoare, nu un tabel operativ.

Crăciunescu trebuia nu să fie oblojit de Ligă, ci primit obligatoriu de Federaţie în CCA, în locul oricărui neavenit care va căra mape cu rapoarte pe stadioane. Iar banii cu care vor fi plătiţi aceşti supervizori poleiţi cu biografii şi ranguri puteau rotunji puţin baremurile arbitrilor. 1.500 de euro nu mai e o sumă care să impresioneze atunci cînd eşti criticat din toate părţile şi ţi se analizează greşelile cu lupa. Dar asta ar fi însemnat o verigă în minus, iar nouă, românilor, ne plac verigile în plus. Facem din ele lanţuri, cu care ne legăm de mîini şi de picioare, apoi ne văităm că nu sîntem liberi.