Nu joacă brandul!

Cluburile bucureştene nu pot supravieţui doar prin forţa numelui

De doi ani încoace, Provincia – pe care pînă nu demult n-aveam reflexul de a o scrie cu literă mare, în schimb acel „C” de la „Capitală” aproape că se grava […]

Cluburile bucureştene nu pot supravieţui doar prin forţa numelui

De doi ani încoace, Provincia – pe care pînă nu demult n-aveam reflexul de a o scrie cu literă mare, în schimb acel „C” de la „Capitală” aproape că se grava automat – ia tot, şi Cupă, şi campionat. Dacă lucrurile vor merge la fel ca în ultimele cîteva sute de zile, probabil că dominaţia va continua, iar Bucureştiul va rămîne doar cu mîndria de a avea blazoane la umbra cărora galeriile se înjură şi se bat.

Dinamo, Steaua, Rapid – am luat ordinea din ultimul clasament omologat şi bătut în cuie – sînt, toate trei, societăţi spoliate, ajunse la sapă de lemn, distruse economic. Steaua nu ştie ce-a făcut cu banii din ultimele trei participări în Ligă, Rapid resimte crah-ul provocat de imposibila mezalianţă Copos-Taher, Dinamo a ratat titlul şi acum n-are bani nici de salivă, ca să-şi lingă rănile. Consecinţa? Rapidul va aborda campionatul cu „linia a doua”, Răduţă-Păun-Dobroiu, Steaua ia foarte greu jucători, iar Dinamo aduce dependiţe de-ale lui Vizer de pe la Salonta.

Cam acum un an Borcea spunea că Dinamo (şi Steaua, dar pe el îl interesa doar Dinamo) începe orice meci de la 1-0. Prin forţa numelui, prin intimidarea celor mici, cărora, ca să cităm tot din acţionariatul dinamovist, le-ar tremura izmenele la vederea coşcogeamitea granzilor bucureşteni. Lucrurile au stat aşa pînă cînd granzii au început să-şi dezvăluie slăbiciunile, mai mari şi mai vizibile de la o lună la alta. Acum, provincialii şi veleitarii simt că-şi pot înfige colţii în grumazuri celebre şi, de cele mai multe ori, chiar o fac.
Specialiştii în economii milenariste spun că brandul e extrem de important şi de cele mai multe ori au dreptate. E adevărat, poţi să iei o sticlă maronie, cu etichetă ovală roşie, pe care să scrii cel mai rostit nume de pe planetă. Chiar dacă înăuntru are apă de la chiuvetă cu gaz de la capsule, se va vinde mai bine decît cea mai gustoasă băutură de fructe de pădure făcută în casă. Brandul, eticheta, înving orice aromă.

La fotbal nu e chiar aşa, ci doar aproape aşa. Pentru că între etichete celebre şi anonimi apare o minge, cîştigînd întrecerea cei mai puternici, mai inteligenţi, nu neapărat cu nume mai sonor. Cu alte cuvinte, branda bate brandul. dacă putem silui astfel limba română. Cît timp se învîrteşte mingea, atîta vreme cît în Provincie se investeşte, iar în Bucureşti se trăieşte din slănina anilor trecuţi, tot provincia va fi în faţă. Aşa cum au fost manageriate, Dinamo, Steaua şi Rapid ar fi putut ţine pasul într-un singur fel: dacă nu s-ar mai fi jucat deloc în ultimii doi ani!