Patronul de 18 ani

Fiul lui Cornel Penescu a reuşit să mute subiectul de la tatăl său la el însuşi

În alte împrejurări, i s-ar potrivi eticheta de băiat de bani gata. Tată bogat, maşină la preţ cu 6 cifre, adică peste suta de […]

Fiul lui Cornel Penescu a reuşit să mute subiectul de la tatăl său la el însuşi

În alte împrejurări, i s-ar potrivi eticheta de băiat de bani gata. Tată bogat, maşină la preţ cu 6 cifre, adică peste suta de mii de euro, costum negru de firmă, gel, mult gel, pantofi de lac.

Sub acest ambalaj, Andrei Penescu e un puşti mărunţel, şaten, cu freză-creastă, de teen-ager. Abia ieşit din pubertate, el poartă povara arestării tatălui său şi încearcă să-l apere aşa cum poate, mergînd la televiziuni, dînd declaraţii în ziare şi lăsînd impresia că la poarta majoratului conduce un club de fotbal, încercînd să ne sugereze că poate sta alături de mai vîrstnicii şi mult mai trecuţii prin viaţă patroni ai peisajului.

În cheie tragediană s-ar putea spune că Andrei duce cu sine povara păcatelor părinteşti. Că încearcă, aşa necopt cum e, să repare ce se mai poate repara. Că, în loc să plimbe fetele prin parcuri, să se dea cu scuterul şi să intre pe Internet, el vorbeşte la telefon cu avocaţii, citeşte pagini din Codul de Procedură Penală, tocmeşte recursuri şi hotărăşte, printre sume ameţitoare, de milioane de euro, dacă Tănase se vinde sau rămîne la Piteşti. Un suiş abrupt, care maturizează înainte de vreme. O Golgotă neaşteptată trimisă pe adresa unui copil care în condiţii normale, adică de libertate a tatălui, s-ar pregăti pentru o vacanţă pe iaht sau pentru vreun colegiu din America, de unde să vină cu o diplomă care să-l aşeze pe fotoliul vecin părintelui, în fruntea grupului de firme.

În cheie mediatică, aceste apariţii publice ale juniorului Penescu ţintesc partea emoţională a lucrurilor. Cumva, pare căpitanul de 15 ani al lui Jules Verne, care după dispariţia căpitanului adevărat îşi asumă salvarea din jungla africană a vieţilor celor împreună cu care a eşuat pe un ţărm ostil. Oamenii se uită la televizor şi lasă deoparte penalul. Îşi spun că dacă tatăl Cornel e vinovat sau nu, asta va stabili instanţa. Dar văzîndu-l pe tînăr pledînd pentru judecarea părintelui în libertate, se lasă impresionaţi de maturitatea celor 18 ani. Nu se ştie cine i-a spus lui Andrei că e bine să iasă în public, dar ideea n-a fost deloc rea. Tubul catodic a reuşit să creeze în timp scurt un personaj pozitiv, în spatele căruia latura strict penală păleşte. Rămîn tinereţea şi lupta, atuuri care dau bine în story-urile neaşteptat de emoţionalului mileniu trei.