Chiar aşa: cine este Balaj?

Marian Iancu nu e de acord cu delegarea băimăreanului la finala Cupei Patronul lui Poli spune că Balaj e un visător. Asta nici n-ar fi rău, dacă n-ar adăuga că băimăreanul e legat afectiv de CFR Cluj, iar Iuliu Mureşan […]

Marian Iancu nu e de acord cu delegarea băimăreanului la finala Cupei

Patronul lui Poli spune că Balaj e un visător. Asta nici n-ar fi rău, dacă n-ar adăuga că băimăreanul e legat afectiv de CFR Cluj, iar Iuliu Mureşan e părintele lui spiritual.

O judecată nedreaptă din mai multe puncte de vedere. Din toate, chiar.

Înainte de a fi visător sau fiu spiritual, Balaj e arbitrul numărul unu al României în 2008, conform ierarhiei CCA.
Apoi e arbitrul care a condus în această primăvară un meci de Cupa UEFA, Sampdoria – Harkov, fiind primit ostil de o tribună italiană care n-are nici un motiv să-i iubească pe români. La final, însă, ostilitatea a dispărut, deşi Sampdoria a fost învinsă pe teren propriu.

Mai departe, Cristi Balaj, alături de Tudor, Deaconu şi alţii, a trebuit să suporte, pe finalul returului, asaltul brigăzilor străine mai bune sau mai slabe, tocmai pentru că preşedinţii de cluburi, prin telefoanele şi influenţele lor, au reuşit să demonetizeze noţiunea de arbitru român corect.

Nu în cele din urmă, Balaj a stat suspendat toată luna mai (exagerat, dar s-au băgat nişte băieţi de bine, ale căror butelii n-a avut nici un chef să le distribuie în Maramureş) tocmai pentru că a greşit, sau s-a spus că a greşit, tocmai la un meci al Timişoarei cu Farul, şi tocmai în favoarea Timişoarei.

Da, într-adevăr, Balaj a greşi grav pentru CFR într-un meci la Bistriţa, acordînd un penalty care n-a fost. Asta se întîmpla însă acum mai bine de un an şi jumătate, timp în care i s-a amintit de zeci de ori eroarea, pe care n-a negat-o, ci a insistat doar ca ea să fie luată drept greşeală omenească. De atunci a mai arbitrat de cîteva ori CFR-ul, fără să recidiveze. Dacă asta înseamnă filiaţie spirituală, atunci Balaj poate fi, în egală măsură, şi urmaşul spiritual al lui Iancu, pentru că a greşit şi pentru Poli, nu şi pentru Cluj.

În aşteptarea punctelor de la TAS, Marian Iancu începe încălzirea pentru finala Cupei, iar atacarea arbitrului e un program de stretching mental obligatoriu. Abia apoi vin exerciţiile cu mingea, unde patronul va jongla cu dexteritatea unuia care întotdeauna, înainte de orice partidă, se pregăteşte individual mult mai bine decît propria sa echipă.