Cotroceni, printre rînduri

De aproape 5 ani, de cînd conduce România, Traian Băsescu a emis mai multe semnale aluzive decît ordonanţe prezidenţiale. Numărul unu de la Cotroceni a lăsat mereu cîte ceva de înţeles, fie că a fost vorba de moguli, de băieţii […]

De aproape 5 ani, de cînd conduce România, Traian Băsescu a emis mai multe semnale aluzive decît ordonanţe prezidenţiale. Numărul unu de la Cotroceni a lăsat mereu cîte ceva de înţeles, fie că a fost vorba de moguli, de băieţii deştepţi sau de adversarii politici.

Peste aburul emoţiei care a învăluit decorarea lui Lucescu-senior, dincolo de acel gîtuit „Îţi mulţumesc, Mircea”, preşedintele a dat senzaţia că doar decorează, cînd, de fapt, certa.

În primul rînd certa fotbalul indigen, cu imaginea sa îngrozitor de proastă din ultima vreme. Premia doi români care au făcut performanţă cu un club ucrainean, prin asta punînd la colţ echipele româneşti. Vorbea despre fotbal la trei săptămîni după ce spusese pas centenarului federal şi contramandase primirea lui Michel Platini, pentru că dacă preşedintele UEFA ar fi venit la Cotroceni, ar fi sosit acompaniat obligatoriu de Mircea Sandu. Sigur, Naşu’ a fost şi el la decorarea „şahtiorilor”, dar nu ca actor principal, ci doar simplu element de decor. Şeful FRF îşi jucase rolul politic cu o zi mai devreme, la Mogoşoaia, în compania lui Emil Boc. Clujean, ca şi Daniel Morar, şeful DNA. V-aţi prins, nu? Un şut în plus la poarta lui Stelea ar putea, oare, însemna un dosar în minus pe masa instanţei?

În fine, Traian Băsescu, atunci cînd i-a lăudat pe Dan Petrescu şi pe Răzvan Lucescu pentru corectitudine („au preluat ştafeta moralităţii de la Mircea Lucescu”), de fapt i-a urecheat pe toţi ceilalţi. Cu unii dintre ei, acum cîţiva ani, stătea la un şpriţ lung în noapte, apoi îi lăsa din braţe aşa cum laşi un căţel drăgălaş cînd vezi că, de fapt, are purici.