Antrenorul care încă nu s-a născut
Gabi Balint pleacă de la Timişoara. Ca şi Cîrţu, ca şi Olăroiu, ca şi Hagi, ca şi Uhrin
Proprietar absolut pe adevărurile fundamentale ale fotbalului, Florin Călinescu a spus că Balint n-are nici o treabă cu antrenoratul.În ultimele 6 luni […]
Gabi Balint pleacă de la Timişoara. Ca şi Cîrţu, ca şi Olăroiu, ca şi Hagi, ca şi Uhrin
Proprietar absolut pe adevărurile fundamentale ale fotbalului, Florin Călinescu a spus că Balint n-are nici o treabă cu antrenoratul.În ultimele 6 luni Balint a stat prin cantonamente, n-a mai avut timp de teatre, aşa că încă nu s-a exprimat dacă maestrul Florin are vreo treabă cu actoria. Oricum, la teatru şi la film e mai simplu. Dacă te-a distribuit regizorul, nu te dă afară cînd mai ai de tras doar cîteva duble.
Balint era prea domn, acolo, în domnie, caută şefii de la Timişoara justificarea acelei demiteri. Aşadar, e nevoie pe bancă de nişte neciopliţi care să-i bage pe jucători acolo unde trebuie şi să-i scoată de acolo numai cu voia patronului. Fireşte că e domn unul care găseşte preşedintele în cabină la pauză şi nu-l dă afară. Fireşte că eşti domn atunci cînd la prima înfrîngere, cea de la Vaslui, patronul te desfiinţează şi tu nu te contrezi cu el pe micile ecrane.
Balint a făcut 32 de puncte cu Timişoara şi a adus-o în finala Cupei. Uhrin făcuse 35 şi a trebuit să plece. Ar fi în total 67 de puncte, din care culorile şi palmaresul, adică treburile patronatului şi conducerii, au scăzut 6. În primăvară doar Urziceniul a punctat mai mult decît Poli şi decît Balint. Dar acolo n-a zis nimeni că la antrenamente se joacă doar tenis cu piciorul.
După 6 luni de trening, probabil că Balint se va întoarce la computer, la muzică şi la motocicletă. În funcţie de mersul evenimentelor pe piaţa media, poate că şi la Liga Campionilor. Activităţi în care va fi propriul său patron şi nimeni nu-l va desfiinţa că n-a reuşit să facă în cîteva luni din Luchin şi Magera nişte Puyoli şi nişte Eto’oi ai Banatului.
Ce n-a reuşit el n-au reuşit nici ceilalţi. Olăroiu n-a mirosit bine, Hagi n-a putut, cu Cîrţu n-a avut nimeni răbdare, Uhrin doar Dumnezeu, adică Patronul, ştie de ce a plecat. Toţi au fost aduşi, vorba Regelui, pe termen mediu şi lung, dar toţi şi-au închis cărţile de muncă înainte de vreme, incompatibili cu acea perfecţiune pretinsă de sus, de la nivelul de unde uneori se mai întîrzie o plată, alteori se mai ratează cîte un Tosici, pe care îl ia apoi Manchester.
Cînd un antrenor face pe neînţelesul şi pleacă, pe rînd, de la 5 echipe, înseamnă că antrenorul acela are o problemă. Dar cînd patronului îi pleacă şiraguri de antrenori, e exact pe dos. Trebuie verificate şcolile primare, grădiniţele, creşele, eventual şi maternităţile. Poate că pe acolo pe undeva, printr-o bancă, pe vreun tobogan sau prin vreun scutec, se află antrenorul ideal, acela pe care Timişoara încă nu l-a găsit. Dar peste zeci de ani, cînd, în fine, acesta va apărea, suporterii de azi vor fi prea bătrîni ca să -i mai savureze isprăvile, iar patronul prea vîrstnic pentru a-l da afară şi pe acela. În schimb, toată lumea, aşa bătrînă cum se va afla, va sta cu gîtul întins după cele 6 puncte, dar mai ales pentru cea dintîi victorie în faţa lui Dinamo.