Cine-şi bate joc de Steaua?

Fosta campioană merge din greşeală în greşeală şi are şanse mari să rateze Europa

Steaua a avut momentul de vîrf al ultimilor ani în prima repriză de pe Riverside, cînd o conducea cu 2-0 pe Middlesbrough, ceea ce adunat cu […]

Fosta campioană merge din greşeală în greşeală şi are şanse mari să rateze Europa

Steaua a avut momentul de vîrf al ultimilor ani în prima repriză de pe Riverside, cînd o conducea cu 2-0 pe Middlesbrough, ceea ce adunat cu acel 1-0 de acasă însemna 3-0 pe ansamblul dublei manşe. Nu şocul ratării finalei a dărîmat-o, pentru că în lunile următoare a reuşit să cîştige la mustaţă campionatul şi să intre în premieră Liga Campionilor. A pus-o la pămînt incapacitatea de a înţelege ce se întîmplă cu ea însăşi.

De doi ani şi ceva, de prin primăvara lui 2007, Steaua nu mai ştie ce e cu ea. Întîmplător sau nu, deruta a început în momentul în care Mihai Stoica a părăsit biroul din Ghencea. Timp de aproape 3 ani, el fusese cel care alegea jucătorii buni de adus sub tricoul roş-albastru. A făcut şi el cîteva greşeli, nu toate i-au ieşit, dar nu poate egala performanţele urmaşilor săi în funcţie. Măcar prin amănuntul că Stoica bătea cu pasul stadioanele sud-americane, în vreme ce alţii au văzut un episod din Dallas şi în loc s-o transfere pe Pamela sau pe Sue Ellen, l-au adus pe Toja, faţă de care Boştină, disponibilizatul, avea şi încă are toate atuurile.

Gigi Becali n-a greşit cînd l-a pus preşedinte pe Argăseală, pentru că fostul asistent FIFA e foarte bun pe felia sa. Regulamente, ceva marketing, dar în nici un caz ultimul cuvînt la aducerea de jucători sau la numirea antrenorilor. Acolo au decis cîteva persoane, în frunte cu patronul şi apropiaţii săi. Iar ultimii doi ani şi ceva dovedesc că au decis prost.
Toate hotărîrile importante au venit împotriva firii. Deteriorarea imaginii clubului cu cazul „valiza”. Despărţirea de Hagi. Schimbarea lui Lăcătuş cu Dorinel Munteanu. Reschimbarea lui Dorinel cu Lăcătuş. Acum, renunţarea la Lăcătuş cu trei etape înainte de final campionatului, cînd mai exista o şansă de a prinde Europa League.

Trecută prin atîtea furtuni autogenerate, Steaua nu mai are nici antrenor, nici jucători, nici personalitate. Pe cale de consecinţă, n-are nici puncte. Acum trei ani era de neconceput ca fotbalişti precum Toja, Dayro, Semedo să fie titulari la Steaua. După cum era de neconceput ca în 3 ani Bănel să nu facă nici un progres, iar Ghionea şi Goian, în loc să fie lăsaţi să plece, să fie puşi la conservat în careul propriu, acolo unde se aplatizează pe zi ce trece.

Marii proprietari contemporani au rezultate nu doar pentru că bagă bani, ci şi pentru că declină răspunderile spre anumite persoane. Vorbind la concret, despre patronii dragi lui Becali, Abramovici îi are pe Peter Kenyon şi Guus Hiddink, Ahmetov merge pe mîna lui Mircea Lucescu şi Lubos Michel. Aceştia au personalitate, decid, transferă, antrenează şi răspund.  Sînt cluburi vii, unde oamenii au opinie, în vreme ce Steaua se află sub dictatură şi nimeni n-are voie să bea apă fără voia şefului. În felul ăsta, nu se moare de sete, ci se moare de tot!