Începutul de la Marijampole

Răzvan Lucescu pare să propună nu numai un lot nou, ci şi o altă viziune la echipa naţională

Chiar dacă ei se vor net distincţi, e greu să-l separi pe Răzvan Lucescu de taică-su. Măcar şi pentru amănuntul că atunci […]

Răzvan Lucescu pare să propună nu numai un lot nou, ci şi o altă viziune la echipa naţională

Chiar dacă ei se vor net distincţi, e greu să-l separi pe Răzvan Lucescu de taică-su. Măcar şi pentru amănuntul că atunci cînd parcurgeţi aceste rînduri, juniorul tocmai termină antrenamentul cu Bogdan Nicolae şi Roman, se năpusteşte cu maşina pe serpentinele de la Timiş, spre Otopeni, se urcă într-un avion privat spre Istanbul, pentru a vedea punctul culminant al carierei tatălui, cu Werder Bremen.  Joi, la ora stabilită, va fi iarăşi pe terenul de antrenament, lîngă aceiaşi Bogdan Nicolae şi Roman, vineri va juca împotriva Oţelului antepenultimul său meci la Braşov, iar în week-end va redeveni, pentru 48 de ore, antrenorul echipei naţionale, urmărindu-şi selecţionabilii. Nu ştiu dacă aţi observat, dar de cînd a fost numit Răzvan, multe din meciulrile Braşovului s-au jucat vineri după-amiaza, sîmbăta şi duminica prinzîndu-l pe antrenor ba la Milano, ba la Firenze, ba la Stuttgart, să vadă ce mai fac „greii” tricolorilor.

Gazeta a îndrăznit să lege cap la cap confesiunile lui Răzvan şi conexiunile la care acestea duc. A rezultat echipa publicată marţi, pe care o revedeţi alăturat. Nu se poate spune că nu e ceva nou, după cum ceva cu totul nou a fost formula lui Lucescu-tatăl, la Berna, în noiembrie ’81, cînd, la debutul său pe banca tricoloră, îi vărsa în teren, deodată, pe debutanţii Rednic, Iorgulescu, Bogdan, Klein, Gabor şi Andone, reactivîndu-l concomitent şi pe Boloni. Acum Răzvan vine cu Dănciulescu, Mara, Săpunaru, Lazăr, Ghioane, cu toţii ignoraţi în mandatul Piţurcă. Renunţă la Cociş, Dorel Stoica, Bănel, Gabi Mureşan, Tamaş, iar Codrea şi Florin Costea par a fi doar rezerve. Mizează în continuare pe Raţ, gîndindu-se că n-ai cum să ignori un titular din finala Cupei UEFA, chiar dacă lateralul lui Şahtior a ezitat în ultimele sale apariţii, mai ales în cea contra sîrbului Krasici, de la Constanţa. Merge pe mîna lui Max Nicu, dar accidentarea neamţului îl obligă să-l bage în seamă pe Mara, un fotbalist care reuşeşte să spargă plafonul, deşi provine de la o echipă alcătuită aproape exclusiv din străini.

Unde este Steaua?, ne-am putea întreba. Dar Dinamo, dincolo de Dănciulescu şi de Marius Niculae, aflat aproape de tot în spatele lui Marica? Dar surpriza din Urziceni? Întrebări la care, fără îndoială, Răzvan are răspunsul pregătit.

Nu ne va spune însă că la Marijampole, pe 6 iunie 2009, ne vom afla aproape în acelaşi punct ca la Berna, în 11 noiembrie 1981. 28 de ani distanţă şi o generaţie tată-fiu, care par a avea acelaşi destin, s-o ia de la capăt, după ce alţii înaintea lor au risipit totul. Noul început pare diferit, dar de fapt miroase la fel. Iar atunci, după doi ani şi jumătate de la instalare, Mircea Lucescu ne-a dus la Euro ’84, cu mulţi dintre debutanţii acelei seri de la Berna.
ECHIPA: Coman – Săpunaru, Rădoi, Chivu, Raţ – Mara, Ghioane, Lazăr, Tănase – Dănciulescu – Marica