El Decisivo fără suspiciuni

Dinamo-Timişoara e un derby, un meci de fotbal, nu un capăt de ţară

Marian Iancu spune că a intrat într-o cocină, motiv pentru care miroase a porc, deşi se spală. Nu înţelege suspiciunile din jurul meciului cu Dinamo. La rîndul […]

Dinamo-Timişoara e un derby, un meci de fotbal, nu un capăt de ţară

Marian Iancu spune că a intrat într-o cocină, motiv pentru care miroase a porc, deşi se spală. Nu înţelege suspiciunile din jurul meciului cu Dinamo. La rîndul lor, conducătorii din Ştefan cel Mare, simt momentul delicat, emit comunicate şi spun că de-acum încolo vor apărea în mod selectiv pe micul ecran, pentru că unii ziarişti, fireşte, cei neselectaţi, caută numai scandal. Cînd te hlizeşti după meciul cu Steaua în spatele lui Gigi Becali, care dă un interviu, înseamnă că ziariştii caută scandal? Sau că tu, Marele Conducător,  oferi invocatul scandal cu titlu penibil şi gratuit?

Dar nu la comunicat e problema, ci la meciul Dinamo-Timişoara. Nimeni nu l-a suspectat explicit, nimeni n-a scris în clar că va fi blat. Aluzii au mai fost, dar cum să nu fie, cînd de ani şi ani Banatul, indiferent de locul din clasament, nu reuşeşte decît egaluri sporadice şi în principiu pierde clar meciurile cu Dinamo?!

Nu e vorba de cocină, de porci, şi nici de duşurile zilnice. E strict o chestiune de crampon, de gazon şi de minge. De cînd se ştie, Timişoara are două crezuri. Să bată UTA (acum nu mai poate, Aradul are altă treabă, să dea peste cap cotele pariurilor la matineu) şi să-i comande culcaturi lui Dinamo. Prin forţa împrejurărilor, Timişoarei nu i-a prea ieşit, în marea majoritate a situaţiilor culcîndu-se ea. Nu pentru c-ar fi fost blat, nu fiindcă s-ar fi dat cineva la o parte. Ci pentru că venirea lui Dinamo în Banat sau desantul violet (galben-negru, după posibilităţi) în Ştefan cel Mare au fost privite ca nişte chestiuni de viaţă şi de moarte. N-au mai depins de nici un clasament, de nici o aritmetică, doar de un  imens orgoliu. Cînd îţi doreşti cu ardoare ceva, dobîndirea e un triumf epocal, iar eşecul, o catastrofă nimicitoare.

Acum, Gabi Balint a botezat meciul „El Decisivo”, încercînd să mute miza spre adversari. E un joc psihologic care s-ar putea să-i iasă. E adevărat, pentru Dinamo pierderea titlului ar însemna o tragedie, dar şi pentru Timişoara o înfrîngere înseamnă adio titlu. Şi nici un egal nu e prea mare scofală, din moment ce distanţa se menţine în timp ce numărul etapelor scade.

E mai lucrativ aşa, în stilul „Decisivo” propus de Balint, decît să vorbeşti de cocini şi de porci, fără să fie vreun abator prin apropiere. Ce ştiu Parks şi Nibombe de tradiţie şi de visul de veacuri al Banatului? Exact ce înţeleg Magera şi Cisovski. Adică nu mare lucru. Ei vor să-şi ia punctele şi banii, nu le pasă de disidenţa de-acum douăzeci şi ceva de ani!