Liga electorală
Eşalonul al doilea e maşină federală de vot şi carne de tun pentru pariuri
Vă închipuiţi pe prima scenă un Dinamo-FC Argeş 0-3, acum, pe final de campionat? Este că nu? Îl aveţi corespondentul în liga a doua, Tîrgu Mureş […]
Eşalonul al doilea e maşină federală de vot şi carne de tun pentru pariuri
Vă închipuiţi pe prima scenă un Dinamo-FC Argeş 0-3, acum, pe final de campionat? Este că nu? Îl aveţi corespondentul în liga a doua, Tîrgu Mureş (fost lider) -Liberty (locul 10). Vîlcea e şi ea în cărţi pentru promovare şi pierde, tot acasă, şi tot cu 3-0, importantul meci cu UTA. De la plecarea lui Nicolae Bara, Aradul nu mai are veleităţi nici măcar la matineu, agonizează în anonimat.
E eşalonul semnelor de exclamare! Ar trebui să fie şi semne de întrebare, dar nu şi le pune nimeni. Nu demult, Mircea Sandu spunea despre un meci de prima ligă că ştia dinainte că urmează să se termine cu o diferenţă mai mare de 3 goluri. Acum n-a mai ştiut dinainte? Sau, măcar, a aflat după? Cert e că fosta Divizie B e sponsorizată, printre altele, de o casă de pariuri cu adînci ramificaţii în suprastructura federală. Ar fi foarte interesantă lista celor care au pariat pe acest 0-3 la pătrat şi s-au umplut de bani. Cine ştie ce nume de soacre şi mătuşi de persoane importante găsim!
Liga a doua nu se distruge doar în malaxorul pariurilor, ci şi prin propria ei incapacitate de a funcţiona. Patronată de Federaţie, e ţinută în viaţă într-un sistem mamut, cu două serii de cîte 18 echipe. Toată Europa rezonabilă, Italia, Anglia, Germania, Franţa, propune eşaloane doi formate dintr-o singură serie, cu 20-22-24 de formaţii. Sînt ţări care au între 60 şi 80 de milioane de locuitori, de trei-patru ori mai mari decît România. Noi vrem să transformăm în colege de categorie cu Parma, Nottingham Forest, Lens, Celta Vigo sau Kaiserslautern – cîteva dintre divizionarele secunde cu pedigree ale Europei -, cătune semielectrificate, cu stadioane din schele. Liga a doua de la noi e electorală, pentru că echipe multe înseamnă voturi multe. După cum electorală e şi liga a treia, cu nenumăratele ei sate competiţionale. Dacă ar putea, Mircea Sandu probabil că ar reorganiza teritorial România, pentru a transforma AJF-urile în APF-uri. Adică în loc de 40 de judeţe, să avem cîteva sute de plase, sau de plăşi, cum le-o spune, care să voteze aşa cum trebuie!.
Ca să nu ne facem de rîs cu această Daciadă contemporană, ne-am hotărît în sfîrşit să restructurăm. Din 2010-2011, gata cu boieria! În loc de două serii de 18, liga a doua va avea două serii de 16! Ce restructurare! Ce tăiere în carne vie! Noi facem din 18, 16, dar nu vedem că prima serie s-a restructurat singură, de la 18 la 15, prin dispariţia Progresului, a Forexului Braşov şi a esenţialei echipe din Modelu. Iar la eşalonul trei, mai toate seriile sînt chele, multe echipe neputînd duce campionatul.
Cît timp talpa ţării va merge la urnele fotbalului, acea talpă va fi gîdilată corespunzător. I se vor oferi un homar înghiţit lîngă Platini şi o veşnicie garantată în mediocritate şi mizerie, în schimbul unui mărunt serviciu. Votul. Nu contează dacă te votează campioana României, Valea Copcii, Modelu sau fotomodelu’!