A opta minune a oltenilor
Din cauza relaţiilor reci cu Primăria, Craiova riscă să joace la anul la Caracal
Printre atîtea arestări şi chemări la DNA, fotbalul mai are nevoie şi de iarbă. Dar la Craiova iarba e a Primăriei. Cu rădăcină cu tot, cu […]
Din cauza relaţiilor reci cu Primăria, Craiova riscă să joace la anul la Caracal
Printre atîtea arestări şi chemări la DNA, fotbalul mai are nevoie şi de iarbă. Dar la Craiova iarba e a Primăriei. Cu rădăcină cu tot, cu pămîntul de sub ea şi cu aerul de deasupra. Cu tribunele dimprejur şi cu lucşii care străpung noaptea. Stadionul „Ion Oblemenco”, fostul „Central” de legendă, e al organelor locale. Asta au ele, autorităţile. Stadion. Şi fîntînă muzicală în centru, care vîntură nişte apă colorată pe acorduri de vals, să se bucure spiritual populaţia olteană băştinaşă. Care populaţie olteană, măcar cea de la bloc, n-are apă curentă la chiuvetă, de vreo 30 de ani, timp de cîteva ceasuri ziua şi cîteva ceasuri noaptea. Dar poate veni în faţa Prefecturii, să audă clipocitul lichidului vital acompaniat de rapsodiile lui Liszt.
Primăria are şi stadion. L-a dobîndit de la Direcţia Judeţeană de Sport şi acum face bişniţă cu el, găsindu-şi un fraier în persoana lui Adrian Mititelu şi alte mii de fraieri care la anul se vor încolona să meargă la Caracal să vadă meciurile. Concesiunea expiră în curînd, iar dom’primar migrator politic pune un preţ prohibitiv pe noul contract. Ca şi cum Universitatea l-ar reprezenta doar pe Mititelu, nu şi oraşul. Ca şi cum Mititelu ar face acolo grătare personale, nu un act public la care vin şi se bucură, aşa cum s-a întîmplat la recenta victorie cu Dinamo, 30.000 de oameni, mai mulţi decît cei care se zgîiesc la fîntîna colorată, inutilă şi risipitoare din centru, ctitorie a regimului Solomon, singurul primar oltean din istorie sub care Universitatea a căzut în Divizia B.
Din 2006, de cînd Craiova a repromovat pe prima scenă, Mititelu a renovat din banii săi tribuna oficială şi vestiarele, iar anul trecut a reparat gazonul. Acum e impecabil, în urmă cu un an şi jumătate părea noroiul în care se scaldă porcii. Sînt investiţii private făcute într-un spaţiu public, bani daţi pentru ca echipa oltenilor şi oaspeţii ei să se simtă omeneşte.
Primăria poate oricînd motiva că nici Mititelu, cînd vinde jucători, nu dă bani la renovarea legendarei fîntîni. Problema e că nu prea vinde, nu că n-ar avea, ci fiindcă nu vrea. Construieşte, încet, dar sigur, o echipă de referinţă, aşa cum n-a mai avut Craiova de mult. Dar jucînd la Caracal, pe Extensiv sau pe alte răzoare, echipa nu va putea niciodată să crească aşa ca la ea acasă, acolo de unde dom’ primar cu nume de înţelept biblic o goneşte sistematic.
Nu vă miraţi, scrutinul local abia a fost anul trecut, iar edilul s-a ales cu voioşie. Dacă s-ar fi votat la toamnă, de exemplu, nici unul din cei 30.000 din tribune n-ar fi pus ştampila pe numele unui tip la care „a dărîma” e verbul care-i defineşte starea naturală. Înainte de alegeri, Solomon îl căuta pe Mitilelu pentru negocieri. Acum, probabil că aşteaptă invitaţia la un meci din campionatul 2009-2010 în loja oficială a ilustrului stadion din Caracal. Oraşul celor 7 minuni care-o aşteaptă pe a opta. Pe Universitatea Craiova, echipa căreia ursitoarele i-au scris să fie iubită, dar să aibă, atunci cînd îi e cel mai greu, parte de un primar care o înţelege doar cînd politica îl împinge s-o înţeleagă.