Cenuşăresele de la miezul nopţii
După ce a stat cu ei la un pahar, Borcea le ordonă acum jucătorilor să fie la 12 noaptea în pat În ciuda declaraţiilor lui Borcea, continuă să existe tîmpiţi care să creadă că el îşi duce jucătorii în discotecă. […]
După ce a stat cu ei la un pahar, Borcea le ordonă acum jucătorilor să fie la 12 noaptea în pat
În ciuda declaraţiilor lui Borcea, continuă să existe tîmpiţi care să creadă că el îşi duce jucătorii în discotecă. Fireşte, oficialul s-a exprimat ceva mai acoperit de nuanţe, a spus că doar tîmpiţii cred că el îşi duce încolonaţi fotbaliştii în locuri zgomotoase, unde se combină fumul cu alcoolul. N-a zis şi că îi tolerează dacă vin singuri sau dacă-i găseşte acolo. Şi imediat face precizarea că aceia care nu sînt la miezul nopţii acasă, precum Cenuşăresele, vor avea viaţa un calvar.
La Dinamo se sare de la extaz la agonie în doar cîteva zeci de ore. În linii mari, aceiaşi fotbalişti care au pierdut la Craiova zdrobiseră Rapidul cu patru zile mai devreme. Între timp, unii au băut un cocktail sau mai multe, pentru că e greu de crezut că nişte băieţi care se pregătesc de Liga Campionilor pot aştepta zorile cu zeci de beri la bord sau cu sute de mililitri de single-malt!
Nu, Borcea n-a greşit cînd le-a tolerat flăcăilor să stea un ceas-două-trei patru, după o victorie, la un pahar. Se mai întîmplă şi de astea, şpriţuleţul băut cu măsură dezleagă minţile şi uneşte oamenii. Borcea greşeşte însă cînd trece direct de la permisivitate la asceză. Fiindcă, peste nu multă vreme, după o victorie, sigur va cliva în sens opus, de la asceza cu miezul de noapte în vise la toleranţa zorilor ceţoşi.
Dinamo are lot bun (chiar şi fără N’Doye şi Niculescu, tot se poate închega o formulă redutabilă contra Vasluiului), are antrenor bun, are bani, ştie să se facă apreciată în mediile influente. N-are însă echilibru, suportă greu înfrîngerile. Se lasă fie cu ameninţări („dacă intru în vestiar, sparg tot!”), fie cu interdicţii de Cenuşărese rămase în urmă cu somnul. Se trece uşor de la auh-auh-auh la jalea eliminării cu Lazio, se suferă mult, se petrece tot mult, se combină raftingul cu bisericuţele de vestiar. Lui Rednic, mai temperat şi mai obişnuit cu rigorile Apusului, îi va fi mereu greu să stăpînească o ceată de haiduci talentaţi, pe care aripa schimbătoare a acţionariatului uneori îi lasă să i se suie în cap, alteori îi calcă în picioare.
Sigur că, indiferent de nopţile tulburate sau de cîţi tîmpiţi crede Borcea că există pe planetă, încă e bine! Dinamo e pe primul loc şi are şanse mari să meargă în Ligă. Dar bine e şi atunci cînd stai cu un picior pe plita încinsă şi cu celălalt pe un cub de gheaţă. Însă, de fapt, pe tine cînd de frige, cînd te ia cu răcori!