Adio, generaţie care n-ai existat!
Istoria echipei naţionale va avea mai multe pagini albe. Pînă în ce secol?
Aşa cum din istoria neamului românesc lipsesc cîteva sute de ani, -de la Retragerea Aureliană pînă la oarece cnezate şi voievodate, înjghebate veacuri bune mai tîrziu pe […]
Istoria echipei naţionale va avea mai multe pagini albe. Pînă în ce secol?
Aşa cum din istoria neamului românesc lipsesc cîteva sute de ani, -de la Retragerea Aureliană pînă la oarece cnezate şi voievodate, înjghebate veacuri bune mai tîrziu pe firul apelor – în care naiba ştie în ce păduri om fi fost, aşa şi echipa naţională s-a dosit în codrii (nici o legătură cu Codrea) cam de la Euro 2000 încoace. N-avem echipă naţională pentru că nu sîntem în stare s-o facem, PENTRU CĂ MIZĂM LA NESFÎRŞIT PE VESTIGIILE UNEI GENERAŢII CARE A EXPIRAT ÎNAINTE SĂ ÎNCEAPĂ SĂ EXISTE!
N-avem cum să-i batem pe sîrbi, n-avem cum să mergem la Mondiale, cît timp apelăm la aceleaşi persoane, care au îmbătrînit în mediocritate şi nu ne vor da niciodată satisfacţiile anilor ’90. Vom îmbătrîni alături de Raţ şi rămînerile sale în urmă din toate punctele de vedere, vom avea mereu la mijloc banali precum Codrea şi Cociş, plaţi ca apa rece de izvor, vom merge cu Contra şi în preliminariile pentru 2040, îi vom admira lui Tamaş gafele din campionat, sperînd în van că s-ar putea trezi auzind imnul la echipa naţională. Îl vom aşeza mereu pe Marica în mijlocul careurilor adverse ca să n-ajungă la el, decît dacă i le deviază Mutu, ca aseară la golul de 1-2, motiv s-o zărim pentru o clipă, în tribună, pe Gina Pistol.
Ne vom uita, mereu interesaţi, la buletinul meteo să vedem dacă iar îl apucă reumatismele pe Chivu la ceas de meci decisiv şi vom vedea că DIN CAMPIONATUL PLIN DE FRANGIPANI ŞI DE ESTREI AMADORI (pluralul de la Estrella Amadora) NU VINE MAI MIMIC, SAU NOI NU VREM SĂ VEDEM CE VINE.
Vom merge de-a pururi la Constanţa, unde mingea sare ca dintr-o masă cu un milion de colţuri, asta fiindcă la Cluj am luat bătaie, iar noul stadion încă nu e gata. Doamne fereşte să pierdem şi acolo, la inaugurare, pentru că l-am făcut degeaba!
Vom miza mereu PE DISPERARE, DEŞI ATUNCI CÎND LUĂM GOL ÎN MINUTUL 17, INDICAT E SĂ FIM CALMI, NU PRIPIŢI, INSPIRAŢI, ŞI NU DISPERAŢI! Ne ducem, năvalnici, înainte, contabilizînd disperări pentru noi şi goluri pentru noi. Şi invocînd întruna ghinioane, autogoluri, ofsaiduri (a fost, într-adevăr, la golul 3). Cînd colo, de fapt, noi de ani şi ani n-avem nimic!