Alin Buzărin

Oltenia continuă să dea nu doar fotbaliști, ci și povestitori cu har și cu simțul umorului. Plus memoria de PC de ultimă generație

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Alin Buzărin
Dinamo Zagreb combate „teoria figurii frumoase”

La lista deja lungă a glumelor pe seama lui The Special One mai putem adăuga una: între Tottenham și CFR Cluj nu e mare diferență, de vreme ce ambele au fost eliminate de Dinamo Zagreb dincolo de timpul regulamentar de […]

...

Mirel Rădoi. Virusul și selecția

Un pachet de trei meciuri ale echipei naționale cu selecționerul în izolare e ca o nuntă la care mirele și mireasa, sau măcar unul dintre ei, nu pot participa. Din păcate, pe titularul băncii tehnice a echipei l-a lovit virusul […]

...

Piedici în calea Oștirii

A sosit sâmbăta Meciului Secolului. Nu Fischer-Spaski la Reykjavik, nu Cassius Clay-Foreman la Kinshasa lui Mobutu, nici vreun Borg-McEnroe, cinci ceasuri la Wimbledon.

Acelea au fost ale secolului trecut. Ale mileniului trecut, mai precis, o perioadă a sportului și a […]

...

Gueye nu trebuia să fie subiect de prima pagină!

Nu putea fi în altă parte decât la Dinamo și nu putea fi altcineva decât Magaye Gueye. Așa cum în criminalistică există acele profiluri lombrosiene (de la medicul italian Lombroso), care indică posibilul făptaș după fizionomie și comportament, așa și […]

...

Mario, talibanul emoției

I se spune Mario, dar de fapt îl cheamă Marius Nicolae. Acel Mario italienizat e util mai ales pentru eliminarea confuziilor, pentru că îl desparte o singură vocală, „o” în loc de „u”, de un fost mare fotbalist, Marius Niculae. […]

...

Luminiţa Huţupan a apărat cu chipul o minge decisivă » Faţă de fată

Mai era un minut şi ceva, Vîlcea conducea cu două goluri, după ce nu demult Gyor fusese în avantaj. Mirajul primului loc în grupă, al calificării în semifinalele Ligii Campionilor, ademenea. Oltchim avea o jucătoare în minus, iar la handbal […]

duminică, 22 februarie 2009, 2:18

cp__1687.jpgMai era un minut şi ceva, Vîlcea conducea cu două goluri, după ce nu demult Gyor fusese în avantaj. Mirajul primului loc în grupă, al calificării în semifinalele Ligii Campionilor, ademenea. Oltchim avea o jucătoare în minus, iar la handbal un avantaj de două goluri se poate topi imediat atunci cînd eşti în inferioritate numerică.

O handbalistă de la Gyor, nu contează care, s-a infiltrat pe dreapta, a trecut de barajul albastru al Vîlcei şi a tras. Luminiţa Huţupan a încercat să acopere poarta, a forfecat aerul cu mîinile şi cu picioarele în acea mişcare de strîngere a spaţiului pe care toţi portarii handbalului au învăţat-o acum aproape 40 de ani de la Cornel Penu. MINGEA A PLECAT CA O GHIULEA, ce viteză poate prinde oare un greapfruit mai mare sau un pepene galben cînd e aruncat cu toată forţa? Picioarele s-au mişcat degeaba, şutul era pe sus. MÎINILE AU FOST ÎNVINSE, DAR ŞUTUL S-A OPRIT ÎN FAŢA LUMINIŢEI! ÎN PLINĂ FIGURĂ! Avantajul de două goluri a rămas, iar sala de foc de la Vîlcea a izbucnit, simţind că nu mai poate scăpa victoria.

Au venit medicii, masorii. Luminiţa s-a ridicat greu de pe parchet. Doctorul îi ştergea faţa cu un prosop alb, pe care rămîneau dîrele verzui ale machiajului( fetele handbalului vor să arate bine inclusiv sub transpiraţia arenei). Abia atunci am văzut CHIPUL.  TUMEFIAT INSTANTANEU DE FORŢA LOVITURII. UMFLAT DE EFORT ŞI DE DURERE!
Rugbyştii se lovesc precum taurii, fotbaliştii îşi rup picioarele şi îşi sparg capetele, boxerii sîngerează. Dar ei sînt bărbaţi. Acceptăm cu greu femeile care suferă fizic, deşi ele sînt cele care nasc copii. Dar parcă o minge-proiectil în chipul unei femei provoacă fiori mai repede şi mai intens decît o suferinţă masculină. Printr-o definiţie axiomatică, neexplicată şi inapelabilă, bărbaţii sînt cei tari.

Zappînd în noapte, la cîteva ceasuri după actul de eroism facial de la Vîlcea, am văzut pe un post feminist cum diverselor demoazele li se scoteau, prin tratament cosmetic, punctele negre de sub pielea feţei. O întreagă teorie a epidermei impecabile, a laptelui de castraveţi, a cremelor sofisticate şi scumpe. CHIAR AŞA, LUMINIŢA HUŢUPAN O AVEA PUNCTE NEGRE PE FAŢĂ?Şi dacă da, la ce bun tratamentul cînd vine ghiuleaua de la 5-6 metri şi se alege praful de toate cremele şi de tot lăptişorul extras din castrraveţi?

În aceeaşi noapte a cremelor împotriva punctelor negre şi a mingilor apărate cu faţa în penultimul minut, am citit că LUMINIŢA ÎŞI DOREŞTE SĂ AIBĂ UN COPIL. LA 37 DE ANI, ASTA AR CAM ÎNSEMNA FINALUL CARIEREI. Însă cînd aperi de vreo 20 de ani cu mîinile, cu picioarele sau cu chipul, ai dreptul să spui gata în orice clipă vrei.

Comentarii (54)Adaugă comentariu

Sergey (1 comentarii)  •  23 februarie 2009, 14:35

Mai Buzarine…da’ slab mai poti scrie… cum a zis cineva inaintea mea..chiar si pentru unul ca tine e un articol impresionant de slab…

mihai (6 comentarii)  •  23 februarie 2009, 15:24

buzarin,cel mai slab ziarist din curtea scolii.nu ca nu ar merita sa scrie cineva despre luminita,dar asa ceva e nemultumitor,mai bine ne lasai pe noi cu parerea noastra.si ce atata senzational,ca meciul era oricum aproape jucat si mai era mai putin de un minut,informatorii lu nea peste

Rudolf Kruger (3 comentarii)  •  23 februarie 2009, 17:30

Raman la parerea ca Buzarin nu are ce cauta in gazetaria sportiva…iar incercarile lui de a metaforiza textele sunt ridicole…lasand la o parte faptul ca ‘greapfruit-ul’ nu exista, fiind vorba – desigur – de ‘grapefruit’…

steven (1 comentarii)  •  24 februarie 2009, 11:41

slabut articolul desi ideea ar fi buna,Luminita chiar face minuni in poarta la oltchim!

Comentează