Şi totuşi, se-nvîrteşte mingea!
Ne sperie drobul de sare al iernii şi ne gîndim ce ne facem dacă week-end-ul următor ne ning Babele! Jucăm, ce să facem?! Avem un singur stadion încălzit, Ghencea, şi mai multe ameninţări cu amînarea. Acolo ninge, dincolo e viscol, […]
Ne sperie drobul de sare al iernii şi ne gîndim ce ne facem dacă week-end-ul următor ne ning Babele! Jucăm, ce să facem?! Avem un singur stadion încălzit, Ghencea, şi mai multe ameninţări cu amînarea. Acolo ninge, dincolo e viscol, dincoace noroi!
Nu e glumă, se poate ajunge la amînări! Se trec la „postponded” partide din Anglia, din Italia, de ce nu s-ar trece şi unele din România? Cînd nu se poate, nu se poate şi gata! Dar cînd se poate, să se poată şi să se joace!
Deja se vorbeşte că dacă vremea se va încăpăţîna să rămînă urîtă, să se amîne startul sezonului cu o săptămînă. Ceea ce pare inutil, absurd şi contraproductiv. Acolo unde terenurile sînt bune, de ce s-ar sta de pomană? De ce nu s-ar juca la Constanţa dacă ninge la Timişoara?
Pentru că aşa sîntem noi, ne place să ne aşteptăm unii pe alţii! Să fim toţi într-un timp, de-o făptură, de-o valiză şi de-o seamă!