Şeptarul şi extratereştrii

Lăcătuş a recunoscut bărbăteşte ceea ce şefii Stelei se străduiau să dosească

Să convenim de la bun început că nu e un capăt de ţară: Pămîntul continuă să se învîrtă şi dacă Goian are trei „galbene”, şi dacă are patru! […]

Lăcătuş a recunoscut bărbăteşte ceea ce şefii Stelei se străduiau să dosească

Să convenim de la bun început că nu e un capăt de ţară: Pămîntul continuă să se învîrtă şi dacă Goian are trei „galbene”, şi dacă are patru! E un amănunt, o suspendare de un meci, în nici un caz o informaţie clasificată. Discutăm nu despre o problemă gravă care confruntă omenirea, ci despre un principiu.

Lăcătuş a recunoscut în direct la GSP TV că habar n-avea de cele patru cartonaşe ale stoperului său. Nu ştia că nu-l poate folosi împotriva Vasluiului. Asta după ce, o seară înainte, Valeriu Argăseală, tot la GSP TV, nu mai ştia cum să ne convingă că Steaua ştia, sau, oricum, urma să afle. Într-o problemă în care conducătorii au încercat învăluiri sterile, antrenorul a fost sincer şi bărbat.
Se vede că şefilor nu le-a convenit linia dreaptă a lui Lăcă, limpede ca un sprint al şeptarului de altădată. L-ar fi vrut, poate, complice la echivocul lor. „Bucuraţi-vă că a recunoscut Lăcătuş”, a sunat fraza lui Valeriu Argăseală. Marius nici nu putea face altceva, pentru că toată viaţa a fost direct, fără nimic din eternele ocolişuri ale preşedintelui.

Antrenorul a recunoscut pentru că n-are nici un chef să fie girantul neglijenţei celor din jur. Sigur că pînă la prima etapă e mai mult de-o săptămînă şi fără îndoială s-ar fi aflat că Goian nu poate juca. E greu de crezut că Steaua şi-ar fi prelungit ignoranţa pînă acolo încît să bage un jucător suspendat în teren şi să piardă la masa verde. Dar un antrenor are nevoie de toate aceste informaţii. Poate în Antalya încerca o formulă fără Goian, pe care a experimentat-o doar cînd stoperul a fost plecat la lot. Poate că s-ar fi gîndit din timp cu cine să-l înlocuiască.

Extratereştrii din birouri habar n-au avut. În 2009, după trei participări consecutive în Liga Campionilor, dumnealor era să le scape un cartonaş. Degeaba deschizi muzeu la club, degeaba trimiţi magazinul cu tricouri şi brelocuri prin ţară, dacă băiatul care trebuie să ia cartonaşele din foaie doarme în post. Valeriu Argăseală se pretinde profesor de deontologie pentru presă, dar îi scapă o aritmetică simplă, de AJF.

Număratul cartonaşelor, unu, două, trei, patru, e o operaţie mai simplă decît un silenzio stampa. Cînd Gazeta a căzut în eroare faţă de Steaua, în povestea cu Supercupa dispărută, care de fapt era în biroul preşedintelui, şi-a cerut imediat scuze. Acum, cînd Steaua a fost nu doar prinsă cu greşeala, ci şi ajutată s-o evite, preşedintele face pe deranjatul că a fost dat în fapt. Nu-i nimic, ne-o va plăti altădată. Nu numai nouă, ci şi lui Lăcătuş. N-aţi auzit că se vorbeşte tot mai mult de Dan Petrescu?