Definiţia unui amical
Londra, Brazilia-Italia 2-0. Fotbal de clasă şi o grămadă de bani
Nu-i aşa c-a fost lume ceva mai multă pe Emirates Stadium decît în Ghencea, la Romania-Croaţia? Brazilienii n-au cum să joace împotriva Italiei la Rio, pentru că şi-ar înnebuni […]
Londra, Brazilia-Italia 2-0. Fotbal de clasă şi o grămadă de bani
Nu-i aşa c-a fost lume ceva mai multă pe Emirates Stadium decît în Ghencea, la Romania-Croaţia? Brazilienii n-au cum să joace împotriva Italiei la Rio, pentru că şi-ar înnebuni şi propriii jucători, şi pe italieni. Nu şi-a pierdut nimeni minţile să traverseze Atlanticul şi Ecuatorul doar pentru 90 de minute! Să schimbe fusul orar, clima, alimentaţia, cînd la sfîrşitul săptămînii urmează derbyul oraşului Milano, care angajează cam o treime din combatanţii de pe Emirates?!
Nu poţi la Rio, rezolvi treaba la Londra. O oră şi ceva de zbor pentru toată lumea. Sau şi mai puţin pentru Robinho, care locuieşte la Manchester. Dar cu cine umplii tribunele dihaniei de stadion al lui Arsenal? Că un asemenea meci încadrat de scaune goale ar arăta rău! Dacă nu credeţi, contrapuneţi imagini din Ghencea, din seara zilei de 11 februarie!
Nu că stadionul s-a umplut, dar pe afiş a scris „Sold Out” cu mult timp înainte. Cine a fost în tribune? Brazilienii din Londra, care-şi atîrnă steagul verde cu „Ordem e progresso” la ferestrele cîrciumioarelor? Italienii care vînd paste şi lasagna la take away? Dar nu numai ei! Un asemenea meci atrage şi public neutru, iar Londra e locul unde toată lumea , atunci cînd nu merge la pub, ia drumul stadionului.
Ca o paranteză, week-end-ul trecut în capitala Regatului Unit s-au ţinut patru mari evenimente. Pe lîngă trei meciuri de Premiership, Chelsea-Hull, West Ham – Man. Utd. şi Tottenham – Arsenal, a mai fost un rugby Anglia-Italia, care a umplut Twickenham-ul. Ştiţi cîţi spectatori au fost în total? Peste două sute de mii! La nişte arene unde locul cel mai prost, la cucurigu, în prelungirea cornerului, duce la 50 de lire!
Nu învăţăm de la englezi, că n-avem cum! Dar măcar de la brazilieni am putea! Niciodată România n-o să aibă fasonul lui Selecao, dar se poate presupune că am respectat proporţiile. Ce-aţi fi zis de un România-Croaţia la Castellon, sau la Villareal, sau la Valencia? E adevărat, mulţi muncitori în construcţii s-au reîntors în ţară, dar au rămas destui ca să umple stadioanele şi ca să relaţioneze cu o echipă naţională la care, din pricina depărtării, nu prea au acces.
Apropo, mai anul trecut Ionuţ Lupescu spunea ceva despre o Supercupă a României care ar fi putut avea loc în Spania. N-a avut noroc, pentru că a cîştigat CFR şi campionatul, şi Cupa. Poate anul ăsta! Că doar şi italienii îşi duc de multe ori Supercupa în America, iar acum vor s-o deplaseze chiar la Beijing! E şi propagandă în asta, dar şi reţetă! Va trebui să înţelegem că meciurile amicale nu sînt doar prilejuri de verificare, ci şi de făcut bani! Noi n-avem încă acest reflex, ci doar per cel de a ne plînge că sîntem săraci!