Poporul, fraierul universal

Rapidul vrea să facă rost de bani apelînd la buzunarul suporterilor

Nu se vor mai numi nici fani, nici suporteri, nici oameni din galerie, nici susţinători. De-acum vor fi OBLIGATARI. Ce-i aia, obligatari? Păi, obligatarii sînt nişte persoane care deţin […]

Rapidul vrea să facă rost de bani apelînd la buzunarul suporterilor

Nu se vor mai numi nici fani, nici suporteri, nici oameni din galerie, nici susţinători. De-acum vor fi OBLIGATARI. Ce-i aia, obligatari? Păi, obligatarii sînt nişte persoane care deţin obligaţiuni la o societate. La o fabrică, la un chioşc, la o cofetărie, la un hotel sau chiar la o echipă de fotbal.

Storşi, vlăguiţi, extenuaţi, clorotici de-atîta zbucium, membrii tandemului (am numărat bine, sînt doi) Georgefathi au spus că ei mai mult de-atît nu pot! Au aruncat pe masă un mizilic pentru răscumpărarea libertăţii lui Peseiro şi pentru păstrarea, pe moment, a unora dintre jucători. Iar Consiliul de Administraţie, acea structură nocturnă după şedinţele căreia domnul Toma apare la televizor cu sigla societăţii de asigurări imprimată pe geacă, nu mai poate nici el să scoată bani din piatră seacă. Şi-atunci, ce-i de făcut?

Cum adică, păi, e simplu! Înapoi la popor! Aşa cum zice şi Băse de cîte ori i se pune ceva la îndoială. La popor! Nu zice poporul rapidist că-şi iubeşte echipa? Zice, cum nu! Atunci să plătească! Dragostea gratis există doar în versurile poeţilor romantici. Şi în secolul 21 nu există vreme de romantism. Rîdem, glumim, iubim, plătim!

Aşadar, poporul rapidist, de la Gigi Corsicanu la Noni, de la Rică Răducanu la Sandu Neagu, de la Giuleşti Sîrbi în Gara Basarab şi de la tribuna zero în peluza Teatrului să vină frumuşel cu bani de acasă. Se adună acolo, cît s-o aduna, iar clubul, adică Societatea, emite obligaţiuni. Asta înseamnă că nea Vasile Vişiniul sau Nea Gheorghe Feroviarul împrumută ei clubul cu bani şi, cînd au chef, dacă au, îşi iau înapoi banii, cu ceva dobîndă.

Obligaţiuni, nu acţiuni! Oamenii vor fi OBLIGATARI, nu ACŢIONARI. Adică doar vor da bani, însă de decis, va decide tot Georgefathi. Fireşte că nu pe banii tandemului, ci pe banii suporterilor, c-aşa-i în capitalism.

Că dacă ar fi putut deveni acţionari, oamenii ar fi avut şi ei drepturi. Dacă s-ar fi mers pe model spaniol, ca la Real şi Barcelona, oamenii, adică acţionarii, ar fi putut avea, de exemplu, drept de vot. Chiar aşa, George Copos (de data asta tandemul Georgefathi nu mai funcţionează, pentru că partea arabă e de dată recentă şi n-a intrat încă în conştiinţa maselor), da, George Copos, s-ar vedea vreodată trecut prin filtrul electoral al suporterilor Rapidului? Cît la sută ar primi? Ce campanie electorală şi-ar face? Mai bine nu! Ce rost are un asemenea exerciţiu democratic?! Poporul, fraierul universal, e bun să dea bani, că de decis, are cine. Cum, cine? Tandemul! Exact, Georgefathi! Dacă oamenii ăştia doi n-or fi înţeleşi între ei, să nu-i mai ziceţi Rapidului „farmecul vieţii’!