Steaua post-Mirel
Fără Rădoi, nu va mai fi ca înainte. Dar cum va fi?
Viaţa fără căpitan a mai fost experimentată, ori de cîte ori numărul şase îşi trata beteşugurile la Isokinetik. O lună, două, uneori chiar un tur întreg. S-a trăit […]
Fără Rădoi, nu va mai fi ca înainte. Dar cum va fi?
Viaţa fără căpitan a mai fost experimentată, ori de cîte ori numărul şase îşi trata beteşugurile la Isokinetik. O lună, două, uneori chiar un tur întreg. S-a trăit şi atunci, oxigenul a intrat în plămîni, sîngele a curs, funcţiile vitale ale Stelei au fost stabile. Dar de fiecare dată exista iminenţa întoarcerii. Va reveni, va juca, va fi iarăşi ca înainte. Acum nu va mai fi!
Steaua îşi pierde liderul şi trebuie numaidecît să caute altul. Nu pleacă neapărat cel mai bun jucător, pentru că Mirel a făcut şi meciuri mai slabe, şi-a dat autogol la Rosenborg, de exemplu. Însă pleacă jucătorul cel mai important. Pentru Steaua, Mirel a fost numărul unu şi din linia de fund, şi din cea de mijloc, şi de pe patul de la Isokinetik, şi din inima patronului, şi din biroul procurorului de la DNA. Dacă pleacă el, trebuie altul! Altminteri, echipa riscă să se sufoce sub presiunea liderului din lojă.
Dar cine? Un lider poate fi acela care e de mai mulţi ani la echipă. Goian? Parcă e prea închis în propria-i carapace. Ghionea? Fotbalist bun, dar tip tăcut, fără eterna revoltă a lui Rădoi, vezi faza cu căratul pianului. Poate Ogăraru, dar e împrumutat doar pînă la vară şi-apoi cine ştie ce va mai fi cu el. Iar de cumpărat un lider, e şi mai greu. Liderii se formează la faţa locului. Nu se aduc cu avionul, nu se aşteaptă cu reporterii la terminal. Oricît de bun ar fi un jucător, el mai întîi trebuie să afle unde e parcarea, unde e toaleta, la ce oră e masa, cine e Lăcătuş, cum trebuie să te comporţi cu nea Gigi şi abia apoi poate ridica pretenţii.
Pleacă liderul, dar vin banii! Milioanele din Ligă, milioanele de la televizări, acum milioanele de la şeici. În total, ceva între 15 şi 20, doar în ultimele luni. Pe criza asta, e ceva! Nu te mai împrumuţi la Olibank, te mişti liber, poţi plăti salariile, ba îţi mai rămîne ceva şi pentru cumpărături. Nu toţi banii veniţi de la Al Hilal, ci măcar o parte, vreo 3-4 milioane. Cu ei se pot aduce doi jucători buni, plătibili cu 7-8 sute de mii pe an, care să permită Stelei nu numai titlul mult-dorit, ci şi mai mult de un punct amărît în Ligă. Acum nu mai funcţionează nici bariera salarială, pentru că finul şi căpitanul a plecat la arabi şi nu mai are cine să protesteze că străinii cîştigă prea mult. Pianul poate sta şi necărat, important e să aibă cine să cînte la el.