Du-te, Trică, du-te!

Un pas înainte: din România în Cipru!

Cea mai banală constatare: la 32 de ani, un fotbalist român cu 4 selecţii în echipa naţională alege calea Ciprului. Acolo e mai cald, sînt şi ceva bănuţi, iarna vin turişti britanici over […]

Un pas înainte: din România în Cipru!

Cea mai banală constatare: la 32 de ani, un fotbalist român cu 4 selecţii în echipa naţională alege calea Ciprului. Acolo e mai cald, sînt şi ceva bănuţi, iarna vin turişti britanici over sixty, pentru că e mai ieftin, iar temperatura e cam ca la ei vara. În sezon se umple de estici, polonezi, cehi, unguri, ruşi, români, care  fac plajă şi cumpără suveniruri.

Fotbalul era pînă nu demult ceva între moft britanic şi amatorism, dovadă că pe vremuri Dinamo cîştiga în deplasare, la Alki Larnaka, cu 9-0. Acolo se duce Trică. Dar merge la salariu dublu faţă de cît îi dădea CFR. De fapt, asta e constatarea. Anorthossis, campioana Ciprului, e gata să plătească dublu decît CFR, campioana României. Peste 400 de mii de Euro pentru un român aflat în prag de retragere. Aşa văd ei lucrurile, iar pentru Trică e foarte bine că le văd aşa.

Anorthossis e un nume verificat în Ligă. CFR s-a tînguit şi se mai tînguieşte şi după meciul bun de la Londra că a făcut 4 puncte cu care nu apucă nici măcar roata Cupei UEFA. Atunci, Anorthossis, care rămîne acasă cu 6, ce să mai zică? Admite că debutul în Ligă e greu şi iese după ce a impresionat în faţa unor echipe ca Werder şi Inter. Dar îşi compune strategia apelînd la ce poate, printre putinţele sale numărîndu-se şi o vedetă română spre asfinţit de carieră.

Problema e la noi, în această persoană întîi plural incluzînd campioana României, CFR. În plin drum înainte – meciul de pe Stamford Bridge atestă urcuşul – clujenii îşi vînd vedeta, cînd, poate, mai simplu era să-i ofere ei salariul pe care i-l dau ciprioţii şi să-l păstreze. Dar la români salariile mai mari de 300.000 de euro provoacă fiori, iar conducătorii se tem de răzmeriţele de vestiar ale celor care au abia jumătatea acestei sume. În anul şi jumătate stat în Gruia, Trică n-a fost doar simplul număr 10 vişiniu, ci mult mai mult. A fost catalizatorul, fermentul, liderul unei echipe alcătuite în majoritate din străini, care în lipsa lui, a lui Eugen Trică, şi-ar fi conturat mult mai greu această identitate la nivel înalt cu care se mîndreşte acum. Cînd ai un asemenea om, te străduieşti să-l ţii. Sigur, există negocieri cu Dică, însă între cei doi e o diferenţă, mult mai mare decît primele litere ale numelui de familie cu aceeaşi terminaţie.

Nu sînt rele tratamente din partea lui CFR Cluj, ci doar limite pe care, în plină ascensiune europeană, Paszkany&Mureşan nu le pot depăşi. Iar cînd ai 32 de ani şi vezi asta, te duci fără să te uiţi în urmă. Afrodita abia te aşteaptă, în braţele ei cu probleme!